MARIA PLECA în Anglia, cu un bilet dus...
Am stat în autogară aproape o oră (aşa-i la noi, nu a mai vrut şoferul să plece spre Cluj şi fără nici o explicaţie, am staaat....), ne-am privit una pe alta în ochi încercând să ne ţinem de cuvânt şi să nu scăpăm nici o lacrimă, nici o lacrimă, cum spune cântecul neuitatului Dan Spătaru!
A fost greu pentru "rândunica mea"dar şi mai greu pentru mine!
Când am pictat tabolul de mai sus, simţeam, ştiam chiar că "rândunica" va zbura şi că noi n-o să ne ţinem după ea...
Cu toate astea m-a cuprins dorul cu mult înainte de a pleca.
ÎN ZIUA ACEEA, am avut plăcerea de a mă întâlni cu o prietenă din lumea virtuală, GABRIELA DÎRŢU.
A fost o bucurie să văd OMUL adevărat, plin de aceeaşi bucurie de a ne cunoaşte.
A doua zi ne-am întâlnit iar, nu terminasem de vorbit:)) şi după o scurtă vizită în modestul meu apartament, am făcut o plimbare prin oraş, povestind despre vieţile noastre.
GABRIELA, în ziua aceea mi-a fost ca "un înger păzitor" ajutându-mă, fără să-şi dea seama să trec mult mai uşor peste golul lăsat de Maria mea.
La un moment dat i-am spus că pentru mine este "o zi de sărbătoare" şi ne-am bucurat împreună.
Acum privesc în urmă şi repet :
GABRIELA AI FOST UN ÎNGER VENIT DIN LUMEA VIRTUALĂ
SĂ-MI ŢINĂ COMPANIE ÎNTR-O ZI CÂND AŞ FI SUFERIT SINGURĂ!
MULŢUMESC GABRIELA !
PS:
aveam de gând să postez un cântec vechi care conţine cuvântul
"GABY-GABRIELA", dar regret că nu l-am găsit...:(
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu