Persoane interesate

duminică, 30 august 2009

CEA MAI VALOROASA INVESTITIE

Cu oamenii saraci e jenant sa vorbesti despre bani. Intr-o zi ii spuneam fiicei mele ca, noi de fapt nu suntem saraci, doar ca nu avem bani acum. Nu suntem saraci pentru ca avem unde sta, avem ce minca, cu ce ne imbraca si incalta, avem familie si multe neamuri imprastiate prin lume, avem prieteni- nu multi, dar bine selectati de situatiile prin care am trecut...
De fapt EU nu am bani, pentru ca am inceput o investitie, cea mai buna in lumea asta, dupa parera mea.Va intrebati desigur, care o fi cea mai buna investitie? Eu nu sunt consultant financiar si totusi pot sa-mi sustin ideea pina-n pinzele albe: cea mai buna investitie este in fiinta umana. Cred ca ati inteles deja, investesc luna de luna, in studiile fiicei mele si fiind a doua facultate, este cu taxa automat, in Cluj, la Arte- design vestimentar. Dar sunt foarte bucuroasa de ce face si multumita de rezultatele ei. Sunt hotarira sa o sustin, chiar din pensia de 488 de lei, pina isi va lua si masteratul.

Nu ma pot abtine sa nu fac si o gluma. Poanta este ca eu am patit ca evreul din banc: in luna mai, dupa ce mi-am depus dosarul de pensie, m-am gindit ca o sa rabd o luna- iunie- apoi daca am vazut ca nu am primit decizia, m-am hotarit sa mai rabd o luna... Oricum era vacanta si vara e mai ieftin traiul. Dar iata ca a venit luna august cu decizia, care mi-a adus marea surpriza. Desigur ca am cerut sa mi se dea fisa de calcul, am mai cheltuit vre-o 50 de lei, si 2 zile munca, umblind pe la portile aglomerate ale MARETEI CASE DE PENSII, de la judet. Am gasit greselile si am refuzat pensia, mai rabd si luna septembrie, ca pina la sfirsitul lunii, nu se dau pensiile cumulate. Atunci sa vedeti voie buna, la restituirea creditelor...Daca o fi totul in ordine si vor binevoi sa corecteze greselile, ca mi-au furat peste 6 ani din viata, adica i-au omis la calcul. Nici nu vreau sa aflu cine este persoana care a facut socotelile, ca nu vreau sa ma cert, pentru ca nu am timp sa ma mai impac. Am fost asa de suparata ca puteam paraliza, mi-a crescut tensiunea foarte mult, dar am scapat. Acum, daca am trecut hopul, revin si va spun iar, ca am de gind sa traiesc 100 de ani si sa devin cea mai batrina bloggerita.

Poate daca termin cu investitia mea valoroasa, o sa ma apuc si de invatat limba engleza. Nu rideti, ca pentru a invata, am mai zis, nu esti niciodata prea tinar si nici prea batrin.

INVESTITIA CEA MAI VALOROASA ESTE IN FIITELE UMANE DRAGI, CHIAR IN TINE INSUTI.

sâmbătă, 29 august 2009

ELENA UDREA M-A INVATAT...

Am invatat de la Elena Udrea sa tricotez. Da ce, daca ea poate, eu nu pot? Am luat acele circulare si am inceput... cu ata, cu mohair sau cu lina. Nu-i bine? Ati crezut ca vreau sa tricotez parul sau suvitele tunse ale unor barbati?
Am luat croseta si nu mi-e rusine sa va spun ca eu crosetez pe bani, nu prea multi, dar daca nu curge, picura si tot ma voi descurca .
Cum as face sa crosetez si eu niste euro? Ca E. Udrea de cind a tricotat la TV. a obtinut niste facilitati financiare de "sta mita-n coada si maninca brusturi", si-i asa de ingenua, de iti vine sa o crezi...
De fapt, si ea, si Ioana Basescu, ne explica in ce mod au facut ele niste milioane de euro si cum obtin fonduri din vinzari, de toata mirarea. In toata lumea, in ultimii ani au scazut pretul caselor si nu le-au mai putut vinde oamenii, decit sub pretul cu care le-au cumparat, dar la ele, valoarea imobilelor a crescut intr-un an cit la altii in zece vieti.
De ce ma compar cu aceasta doamna? Pai cum sa va explic, am vazut-o tricotind la televizor, apoi am vazut ce mult a indragit-o lumea, cum au votat-o de cu drag, si m-am gindit ca numai amintind de ea pe blogul meu o sa am ceva "succesuri". Stiti si cuvintul asta l-am invatat de la o ELENA, mai sus pusa decit Udrea, Elena Basescu!
Chiar m-am gindit, oare la PARLAMENTUL EUROPEAN vor face si ceva cursuri de gramatica? Si eu mai gresesc, din cind in cind si va rog dragi cititori sa ma scuzati si sa ma corectati, dar eu oricum nu ma duc la parlamentul acela, ca nimeni nu "vrea sa vorbeste cu mine". Si asta tot de la Elena Basescu am invatat-o.
In concluzie, Elenele se vind bine, se etaleaza bine si dau bine oriunde apar, de aceea tricotez si crosetez cu ELEnele noastre. Ce ghinion, sa le cheme ELENA...ca pe Ceauseasca...

vineri, 28 august 2009

DECIT CODAS LA ORAS, MAI BINE...

Zicala spune: "Decit codas, la oras, mai bine in satul tau fruntas", dar uite ca s-au schimbat vremurile si unii mai schimba si proverbele. Daca ar schimba doar cuvintele, nici nu ar fi mare bai. Insa unii, le transforma in fapte.
De exemplu, ce ati zice de urmatoarea zicala:" DECIT IN SATUL TAU FRUNTAS, MAI BINE LA ORAS...PUNGAS". Nu va distreaza ideea mea, de a schimba proverbele? De ce? Doar proverbele si zicatorile s-au bazat mereu pe adevaruri traite si verificate de oameni.
Atunci hai sa incerc altul mai bun: "DECIT UN MIC PUNGAS, LA ORAS, MAI BINE MARE BOGATAS". Dar aici este o buba- din ce sa mai facem bani, si inca multi, daca nu mai avem ce vinde si ce cumpara, ca au cam terminat tot ce avea tara mai valoros...
Ce ramine de facut? S-au dus gazul si pertrolul, s-au dus aurul si apa, s-au dus fabrici si uzine, la parteneri din tari straine. Nu am de gind sa scriu versuri, asta faceam in prima tinerete, daca vi se pare ca rimeaza cite ceva este din cauza faptului ca romanul e mare poet la necaz, ii vine sa traganeze, adica sa doineasca cu jale. Si ce, nu-i de jale? Cum nu?
Va mai zic inca o zicatoare noua :"DECIT IN TARA MEA PUNGAS, MAI BINE EMIGRANT SI LAS". Nici acesta nu va place? Imi imaginez ca nu-i frumos, ca ma contrazic singura...
Din liceu imi placeau proverbele, mai ales cele latine. Profu' de latina ne-a dat 100 de proverbe sa invatam, pentru nota zece. Sigur ca le-am invatat pe de rost, cu retroversiune cu tot. Cui nu i-ar fi trebuit un zece la d-l Iosifas? Multe le mai stiu si acum, unele mi-au fost capatii pe parcursul vietii, cum sunt: "Alea iacta est"; "Ubi bene, ibi patria"; "Testis unus, testis nullus". Iata deci cum ma contrazic: zarurile au fost aruncate, pentru mine si tara mea. Trebuie si accept ca acolo unde mi-e bine, acolo e patria- asta credeam ca in Romania mea e bine cu adevarat- dar acum nu e bine, decit pentru unii. Martori suntem destul de multi, caci unul, adica numai eu, ar fi fost zero.
Inca o zicatoare si gata: "DECIT CERSETOR LA NOI, MAI BINE-N EUROPA DUPA EUROI"
Nu indemn pe nimeni sa mearga la cersit, sa nu ma intelegeti gresit, la munca cred ca ar fi cel mai bine. Doar ei, occidentalii, au avut nevoie de mina ieftina de lucru...Sau acum nu mai e nevoie, ca-i criza?

miercuri, 26 august 2009

AM VAZUT CU OCHII MEI

Cu mult timp in urma, prin clasele primare, ma dezmeticeam si eu cum merge lumea, cel putin asa credeam atunci. Am vazut cu ochii mei, cum se construia "comunismul" in satul meu. Se inaltau grajduri, se aduceau tractoare, combine etc. Apoi s-au plantat pomi fructiferi, ditamai livada, cu meri, gutui, ciresi, visini si nu mai stiu ce. Tot atunci s-a infiintat o gradina de legume, si ce mai legume...de export. Mindra fiind, am scris atunci la "Scinteia pionierului", am desenat si grajdurile noi ale C.A.P.-ului si le-am facut cunoscute altor copii.
Tot in perioada aceea, am vazut cu ochii mei, cum s-a electrificat comuna, va dati seama cit m-am bucurat... pina atunci citeam la lampa cu petrol. Imediat dupa aceea, s-a introdus gazul, alta bucurie pe casa noastra. Nu mai rabdam frig, nu mai taiam la lemne, care erau scumpe si putine.
Am vazut cu ochii mei, cum isi construiau cei mai harnici, cu forta de munca si ceva bruma de avutie, case noi, mari, pentru mine atunci, adevarate palate. Era posibil din munca cinstita.
Dupa ce am crescut si mi-am vazut de drumul meu, desi facuse si tata o casa noua, am ajuns la oras. Si aici am vazut, cu ochii mei, untul galbui pe rafturi si tot felul de bunatati, pe care mi le permiteam si eu deja, dintr-un salar de muncitoare. Intr-adevar, nu mult timp a tinut belsugul.
Dar, ce vreau sa spun de fapt, este ca tot cu ochii mei am vazut cum s-a distrus, vindut, furat tot, tot ce stim cu totii si mai urmeaza. Desigur, sunt nostalgica, ar zice unii, dar ce scriu este un adevar pe care l-am trait. Nu vreau sa intorc timpul inapoi, dar ma gindesc la copii nostri si la nepotii nostri, cum vor trai ei...
Un tinar suparat pe viata zicea: "tata, cind a terminat facultatea, s-a casatorit cu mama, au primit repartitii in acelasi oras, au inceput munca si li s-a repartizat repede si un apartament la bloc. Au trait bine, ne-au crescut frumos pe mine si cei 2 frati ai mei. Eu... cu facultate, cu inca o facultate, cu masterat si alte multe pregatiri cu atestate, ce oferte am? Plecaciuni la tot felul de mafioti , mafihoti si alte soiuri, pentru un "job=ciob" de cel mult 200 de eurici"
Ce nici nu vreau sa vad cu ochii mei, este cum Elena Udrea va muta autostrada peste un cimitir, in Brasov, ca sa nu-i exproprieze un teren, pe care vrea sa construiasca un cartier rezidential. Oare vor sta brasovenii, cu miinile in sin, sa vada ei, cu ochii lor si aceasta minune de lucratura?
Dar am divagat putin si ma intorc, iar, la ce am vazut cu ochii mei: cuponul de pensie, al tatalui meu, pe care scria 2000 lei, prin anii 78-79. Acei bani, erau aproximativ egali cu 2000 de lei de azi. Si tata a fost simplu muncitor, toata viata lui.
Acum vad cu ochii mei, ca eu sunt un simplu cersetor al Europei, cu cei 110 euro pe care ii primesc drept pensie, dupa 27 ani de munca... daca asta se poate numi pensie, sau mai degraba un cui in suflet, ca sa pot incepe o viata noua, o alta lupta pentru supravietuire.

sâmbătă, 22 august 2009

OPTIMISM

Cind am inceput sa ma joc de-a blogul, nu m-am gindit ca ma va lua cineva in seama. Acum, cind vad ca totusi nu am scris numai pentru mine, parca ma sperie gindul ca nu sunt destul de instruita si nu sunt la nivelul cititorilor mei. Eu sunt "un om multilateral pregatit al epocii apuse". Stiu multe, dar din toate cite un pic, asa ca daca uneori mai gresesc, e de inteles si ma vor scuza cititorii mei.
Prima postare "VIATA INCEPE LA 60 DE ANI", era un inceput optimist, as dori sa continuu in acelasi stil, desi chiar acum ar trebui sa intru intr-o depresie. Cine si-ar imagina ca dupa o munca de o viata (27 de ani) pe cartea de munca, oricare ar fi fost munca respectiva, un om merita o pensie " babana de 488 lei".
Acum inteleg mai bine, de ce se dau batrinii in ingrijirea unora, mai tineri, si cum reusesc sa ajunga in strada. Inteleg de ce altii, se sinucid. Nu va faceti griji , nu am ginduri suicidale.
Am in schimb o revolta in mine, un urlet surd , si-mi aduc aminte blestemul din romanul "Ion": "minca-v-ar inima ciinii" de guvernanti si legiuitori. Cu ce balanta cintariti, pe ce raboj scrieti voi astfel de decizii si de legi, nu va ard miinile?
Si iar pun intrebari in van, poate cineva ma lamureste: cum poate fi un om de o suta de ori mai rasplatit, decit un om normal?
Daca d-l Geica are 860 mil. pe luna , iar sotul meu dupa 40 de ani de munca, va primi o pensie de 8,5 mil, pe luna, cred ca este evident, ca toate cintarele sunt dereglate, cind e vorba de popor.
Intr-o alta ordine de idei, vreau sa va spun ca toata vara (iunie, iulie si august, probabil si septembrie) am petrecut-o , impropriu spus- "petrecut" , fara sa primesc nici un ban oficial. Eram in somaj, cind am depus dosarul de pensionare si astfel, somajul s-a intrerupt, iar pensia nu a venit inca, doar decizia de care vorbeam mai sus.
Dupa 4 luni in care m-am descurcat, ca-s tinara si pot, isi poate imagina cineva ca atunci cand o sa primesc din urma, o sa pot consuma bunatatile de care m-am lipsit toata vara? Sau, ca din banutii ce-i voi primi, ma voi duce in statiune?
Si uite asa, ajungem "oameni fara capatii" ne duc astia la sapa de lemn, cum zicem noi ardelenii.
Pe alte vremuri asa ziceam, de unii care ajungeau sa nu aiba cele trebuincioase la senectute: "ia oameni fara capatii", adica nu au muncit la viata lor, nu si-au facut o familie, etc. De aceea cind ma intilnesc intimplator cu prieteni, mi-e rusine sa spun ce pensie imi da statul. Poate e vre-o greseala, o sa verificam, sau este o tactica, pentru ca verificarea si recalcularea o platim noi, pagubitii, nu cei ce gresesc.
Unde o fi optimismul din titlu?
Va spun acum : aveam de gind sa traiesc mult, vre-o 90 de ani, dar m-am razgindit, vreau sa traiesc 100 de ani, sa pagubesc cit mai mult statul acesta nedrept si nesatul, de banutii pe care ii voi primi. Pai nu-i asta optimism? Daca somerul pentru nemunca primeste 520 de lei, d-l Boc da tuturor 350 de lei minim garantat, eu de ce as merita mai mult ?
Nu v-ati prins care-i spiru'? Pentru mine e clar, vor sa-i elimine prin inanitie- ca sa nu-i zic genocid- pe toti pensionarii de rind. Sa ramina doar cei cu pensii speciale. Dar stiti cum zice ardeleanul, in acest caz: " no numa asta nu-ti vedea-o" eventual numai cind va veti vedea ceafa, groasa de fapt, ca si obrazul.
Dragi pensionari sa traiti O SUTA DE ANI!

vineri, 7 august 2009

TATIANA A ATINS INFINITUL!

Nu pot sa nu pling, in adincul sufletului meu, dupa TATIANA STEPA...
Sunt sigura ca ea nu ar vrea sa plingem, poate s-ar bucura sa-i murmuram cintecele. De aceea, toata ziua de azi, in fiinta mea, s-au frematat cintecele ei.
Prea repede s-a impiedicat de-o lacrima si a plecat. Doamne! Doamne! prea mult ti-a impartit durerea cu aceasta fiinta scumpa si sensibila. Niciodata nu o voi uita pe Tatiana! Am inregistrate cintecele ei si le voi asculta mereu...Am vazut-o anul trecut intr-un spectacol, in orasul meu... nu ma gandeam atunci, nici o clipa, cit de suferinda era. A cintat, ca de obicei, dumnezeieste!
Ma doare faptul ca Tatiana nu mai este printre noi.
Totusi, trecerea in nefiinta, a unei fiinte atit de indragite, ma determina sa cred tot mai mult, ca acest moment unic, ca si nasterea, nu trebuie sa ne sperie.
Cind ma gindesc la acest fenomen, denumit"moarte", imi imaginez, ca de fapt este: atingerea infinitului. Cum altfel as putea sa-mi imaginez INFINITUL?
Daca in viata nu putem atinge absolutul, la trecerea in nefiinta, sigur atingem infinitul.
Si nu mai pling, TATIANA, desi, prea devreme ai atins infinitul!