Persoane interesate

vineri, 2 septembrie 2011

DORUL DOARE

DORUL DOARE

Cu ce să îl aseamăn oare?
Cu vântul şi să-i dau culoare?

Dar el e freamătul de primăvară,
sau tocul cu peniţă-n călimară,
poate fi adus în plic,
nu se vede nimic...

Cum să îl explic eu oare?
Că nu doare, dar mă doare!

Ar putea fi gândul dus ...
şi întors fără răspuns,
dar când mă gândesc la floare,
gândul florii nu mă doare!


DORUL se prinde şi doare,
nu-i nici vânt, n-are culoare, ,
se leagă de cine vrea
aiurea,
aiurea,
aiurea!

PS:
un englez cum să-nţeleagă
DORUL nostru cum „se leagă”?

2 comentarii:

Ryanna spunea...

foarte frumos şi dureros de adevărat:)..frumoasă poezia..felicitări!:)..
o duminică minunată!

hera mariana spunea...

Mulţumesc Ryanna!:)
Acum am văzut comentariul tău...o să mai scriu eu despre DOR! De acum încolo......