MODUS VIVENDI ! UN AN DE ...

Sărbătoresc UN AN de bloggereală!
Acum e momentul să „număr bobocii”, deşi nu e toamnă!:)
Mă pot lăuda cu cele 138 de persoane interesate de ce scriu eu pe blogurile mele şi le MULŢUMESC cu această ocazie pentru interesul care mi-l acordă.:)
Am patru bloguri:), pentru că nu am ştiut cum să fac o pagină nouă, dar am reuşit să deschid bloguri noi şi am rămas cu ele.
Pot spune că sunt mulţumită de amalgamul meu, deoarece pornisem aşa ‚’ntr-o doară...
De fapt îi scrisesem ceva poetului Adrian Păunescu, un comentariu pe blogul domniei sale. Am trimis comentariul în neant...pentru că nu aveam blog. Necăjită că nu reuşisem, m-am plâns fiicei mele iar ea, fiind şi sărbătoarea de Paşti, mi-a făcut cadou blogul: „heramariana”.
MULŢUMESC MARIA!
Dacă până la acel moment ştiam doar să caut poze , să ascult muzică si să vorbesc cu fiica mea pe NET, acum ştiu mult mai multe şi mai învăţ!
Nici nu vă imaginaţi cât m-am bucurat şi m-am mirat când am văzut primul cititor şi critic al meu ANDREIRADUM alias ŢUGULEA, după aproape patru luni de postat am început să am surprize... A apărut în viaţa mea virtuală : CRISTIANA, DAN, ALINA, CĂLIN HERA, SORIN , GABI, ANGELA, MARGUSTA....şi mulţi... chiar 60 de persoane la fel de importante pentru mine !
Dacă Sorin, zis SO, m-a îndrumat cum să postez un zâmbet (nu cunoşteam semnele), după un timp mi-am dorit să scriu cu diacritice şi mi-au sărit în ajutor Alina si Cristiana, le mulţumesc din suflet că m-au determinat să nu abandonez. Treceam printr-o spaimă...aceea de a nu fi ridicolă, de a nu scăpa vre-o greşeală...şi totuşi: „errare humanum est”!
M-am simţit onorată când am fost invitată şi acceptată să scriu PA-uri dar...nu am fost destul de pregătită în competiţia cu gazetarii adevăraţi şi m-am limitat la Paşi PA-uri pe blogul meu.
MULŢUMESC de îndrumări lui CĂLIN HERA!
Ca să mă cunoaşteţi mai bine . am început PA-ul biografic...spre final veţi avea o mare surpriză...dacă apuc să termin tot ce am de scris.
Nu l-am uitat pe DAN, l-am lăsat la urmă pentru că-mi prinde bine ironia lui fină, prin care mă comentează, mă critică, mă face să râd...mă susţine moral când simt nevoia să mă retrag etc.
Îmi aduc aminte cum ne-am cunoscut; voiam să scriu şi eu la „MITUL LUI SISIF”, dar săltasem etapele, apoi m-am pierdut în hăţişul blogurilor...
MULŢUMESC DANUŢULE!
Ultima realizare mare, a mea, ca bloggeriţă: SUNT AUTOR PE 100 RO !
Nu-i de ici de colo, să-ţi permiţi să postezi pe acest blog, unde zilnic trec cu privirea sute-mii de cititori critici, curioşi, poate invidioşi...unii foarte pregătiţi în materie de scris, alţii scriitori de meserie, redactori, poeţi adevăraţi sau în devenire.:)
Pentru această ipostază a mea de „autoare”, MULŢUMESC lui FERI!
În final pot să spun un adevăr: scrisul pe bloguri a devenit pentru mine un :
„MODUS VIVENDI”