Motto:
":Nu-i pot cere soarelui mai multa lumina,
nici cerului sa-mi vina mai aproape,
doar mintii mele, sa se lumineze..."
Daca as fi fost un urs si as fi pescuit in apa, iarna, in loc sa hibernez, sigur, coada inghetata mi-as fi lasat-o zalog naturii si as fi supravietuit.
De m-as fi nascut o vulpe smechera si mi-as fi prins labuta, noaptea, intr-o cursa, pina-n zori, cu dintii mei as fi muscat labuta-n jumatate si-n trei picioare m-as fi descurcat, toata viata .
Animal de tras in jug, daca-as fi fost, nu mi-as fi cautat alt rost.
Si daca as fi fost un ...porc? As fi rimat mereu tot cautind...
Peste-n apa mica sa fi fost si ea sa fi secat, m-as fi zbatut si pe uscat...
Dar daca mama natura, un sarpe in lume m-ar fi lasat? As fi dormit la soare pina vre-un cosas, capul mi-ar fi taiat. Dar din coada, pina la apusul soarelui, eu l-as fi blestemat.
Sa fi fost o pasare, un fluture ori o albina? Cu mine lumea ar fi fost la fel ... haina!
>Si daca n-as fi fost NIMIC? M-as fi-ntrupat in cea mai nensemnata giza si tot as fi trait un pic.
Dar daca-s OM, am cap pe umeri sa gindesc si inima....ca sa iubesc!
Cu miinile neastimparate mereu, mereu, lucrez, creez si caut, caut, chiar de nu gasesc...uneori mai si gresesc...
La jugul vietii inca trag si rostul meu inca-l mai caut, chiar cu drag.
Si m-am zbatut prin spini si maracini;
daca n-am fost virf, am sprijinit puternic baza;
cind am urcat, in jos mereu eu m-am uitat;
iar am urcat si iar am coborit, ca sarpele eu m-am tirit...
am fost si peste pe uscat: "inca ma zbat".
Toate le-nteleg si le accept
si iarasi iau "viata in piept"
si zbor cu puiul apt de zbor, el se inalta eu cobor...
de mii de ori dau de pamint,
ma cert cu tot ce e nedrept;
urasc "nesfintul" pe pamint, acuz si sfintii uneori...
Ma bucur iar, cind ma trezesc in zori!
Dar puiul care " nu poate zbura", imi stoarce sufletul si inima!
Aceasta este crucea mea ...de piatra! Si merg cu ea in spate, si stau dreapta, ma incovoi si iar pornesc si totusi " VIATA O IUBESC"!
PS:
Fericite sunt animalele pamintului, ele nu cunosc umilinta... neputintei!
4 comentarii:
Chiar asa, ecce homo... Omul care si din necaz stie face arta. Draga prietena, intuiesc multe din randurile tale si invat multe. Da, ramai dreapta, pentru ca asa se cade... :)
O, da, asta fac, desi piatra mea e foarte grea.
Multumesc de vizita.:)
Ia viata de piept, dar nu ca s-o trantesti, ci ca sa-i auzi mai bine inima cum bate!:)
Esti o luptatoare si un suflet sensibil!
Alina chiar acum citeam articolul tau de pe 100RO, ca faci draga mea?
Ti-am vazut pozele de la REV, super!:)
Nu uita sa mai cinti si sa inregistrezi, sa nu se piarda!
Si eu am mai pictat cite ceva , dar stau rau cu pozatul.
Trimiteți un comentariu