Persoane interesate

duminică, 20 decembrie 2009

COAJA DE PAINE

Unele amintiri si povestiri, nu se sterg din memorie, chiar daca au stat acolo ani si ani.
Ceea ce am sa scriu este o mica intimplare, spusa de mama mea care a plecat demult dintre noi.
Nici eu nu stiu ce mi-a deschis cutia cu amintiri : faptul ca in 24 dec. ar fi fost ziua de nastere a mamei mele sau faptul ca o prietena virtuala mi-a scris, cu bune intentii, ca "tin la mine".
Da, tin la mine si ma respect intr-o oarecare masura, dar in acelasi timp tin foarte mult si la altii si ii respect. Uneori si pe cei care nu sunt sigura ca merita...
Povestea care vreau sa o spun este adevarata:

"Odata mama mea a mers in vizita la o familie din sat, mai saraca decit noi, care avea 9 copii. Al 10-lea nu traise decit 2 -3 saptamini. Mama avea ceva interes, nu-mi amintesc ce, dar stiu ca era in preajma Craciunului si toata lumea taiase porcul, chiar si cei saraci. Cum mama a mers prea de dimineata, i-a gasit pe cei 11 membrii ai familie respective la "micul dejun".
Pentru ca nu aveau decit o camera, totul era la vedere. La o masa mica, stateau cei doi parinti si mincau dintr-o cratita mare ceva tocana cu carne. Roata, pe paturi si patuturi, stateau cei 9 copii si se uitau.
La un moment dat, unul dintre cei mai mici, ca erau unul dupa altul, care de care mai maruntei, a prins curaj si s- a dus la masa - da si mie- a zis. Atunci, unul din parinti a rupt o coaja de piine, a 'muiat-o in tocana si i-a dat-o in minuta, FARA CARNE. Dupa reusita celui mic, rind pe rind, toti ceilalti 8 s-au dus la masa dupa cite o coaja de piine. Piinea se terminase... si micul dejun...
Mama mea statea uimita, in usa. Ii dadusera lacrimile... fara sa scoata o vorba. Uitase de ce a mers acolo.
Atunci stapina casei, vazindu-i lacrima, i-a zis: Ce sa fac Marioara, ca-s multi si daca nu mincam noi bine, sa putem lucra, nu-i putem creste pe ei! "
La intoarcere mama ne-a povestit totul plingind.

Acum stiti de ce vreau sa traiesc 100 de ani si de ce tin la mine: ca sa ii pot ajuta pe cei 2 copii ai mei "sa creasca" si sa traiasca ceva mai bine.

4 comentarii:

aalliinnaa spunea...

Doamne, ce vremuri! Nici nu stiu daca pot sa-i judec pe acei parinti... dar mi-au dat lacrimile, de durere!

SOmeONE spunea...

Da, a spus bine Alina... Mariana, nu e nici un rau in a te respecta pe tine insati. Dar totul are o limita...
Nu pot sa te laud pentru ceea ce mi se pare normal sa faca orice parinte. Le urez sanatate copiilor tai, pentru ca stiu ca apreciezi mai mult decat ti-as ura tie.
Dar... nu ma rabda inima! Multa sanatate si tie! :)

heramariana spunea...

Draga Alina si Sorin,
va multumesc de vizita si comentarii.:)

SARBATORI FERICITE !

aalexandraa spunea...

emotionant...
multumesc ca m-ai vizitat. Craciun fericit!