Va mai aduceti aminte de Alexandru Sahia, dar de nuvela proletara UZINA VIE, dar de bazinul de tabla a lui Bozan? Eu da. Toata viata mea am dorit sa fii umplut eu bazinul acela cu lapte, pentru copii lui Bozan. Zi de zi am pus cite-o picatura din sufletul meu in acel bazin. Multi oameni cred ca fac la fel si mai punem si azi pic cu pic in acelasi bazin, picaturi de lapte pentru copii nostri de fapt.
Dar unde se duce laptele adunat?
Cine sunt sugativele-lipitori care lasa bazinul mereu gol?
Le vedem la televizor in fiecare zi, cum le cresc conturile, averile, burtile, cefele...
Le-au venit si ajutoare, din afara, sa-i invete cum se face mai bine. Striga tinguindu-se ca vor solidaritate,"dar nu pentru catei" ar spune fabula "Ciinele si catelul"a lui Grigore Alexandrescu.
Unii mai si pling pe la televizor sa fie mai convingatori.
Ma gindesc acum la programul PRIMA CASA, a cui casa? A tinerilor care nu au inca si nici nu au avut casa lor? NU! Aceasta prima casa este pentru cei care au multi bani, sau pentru banci, sau pentru stat, sau pentru cei care au vindut niste case, ori le-au instrainat sub alte forme cunoscute deja.
Poate sunt nostalgica, nu stiu sigur, poate sunt realista, poate am o logica stil comunist, dar stiu sigur ca sunt plina de revolta, de sila pina la lehamite,de stilul LOR de a ne fraieri crezind ca nici nu bagam de seama ce ni se intimpla.
Daca toata viata am pus picaturi de suflet in BAZINUL LUI BOZAN, iar napircile tot sug de acolo cred ca trebuie sa le stirpim.
Eu le doresc MULTA CALDURA ca sa nu zic : arza-va focul!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu