Persoane interesate

marți, 15 ianuarie 2013

SURPRIZE


Mă pregătesc cu emoţie pentru vernisajul primei mele expoziţii de pictură !
Picturile mele vorbesc de la sine, prietenii vor veni la ora şi locul specificat... de ce am totuşi emoţii?
Parcă am uitat că trăiesc ... surprizele mă surprind de- adevăratelea!
Mai întâi Dori, oragnizatorul ARTTRAD SEBEŞ, până să mă gândesc eu, mi- a comandat afişul !

Afiş frumos !
În aceeaşi zi, spre seară, în discuţie cu fiica mea Maria de la Londra, aflu că , surpriză,
MI- A FĂCUT UN AFIŞ!
Mi la postat pe pagina de FB şi desigur ştiindu- mi gândurile, la făcut la fix!

Frumos afiş!
Eram în dilemă, mai bine zis în mare încurcătură , nu puteam să renunţ la niciunul din ele.
M- am blocat, m- am lamentat puţin dar soluţia au găsit- o tot ei, le- au editat pe ambele.
Vă mulţumesc tare mult, Maria şi Dori !


Cu acestă ocazie invit toţi cunoscuţii, prietenii, blogări sau nu, să admire cu ochi critic tablourile mele din
                   EXPOZIŢIA DE GÂNDURI ,
în data de 22 ian. 2013, ora 19, găzduită de HOTEL CLASIC ,
unde în continuare va avea loc şi petrecerea pictorilor şi iubitorilor de artă din oraş.

marți, 1 ianuarie 2013

UITÂNDU- MĂ LA MINE

Uitându- mă la mine, în noaptea dintre ani, mă apreciez în sine- mi pentru ce am fost în stare să fac.
Îmi spun:  " bravo , dar de ce-ţi vine plânsul ? " , masa este bogată, frumos aranjată...
                                      Toate par a fi la locul lor!
                                      Mi- e DOOOR !!!
Mi- e dor de " cuibul de cuci" aflat la castelul din deal !
Şi de big bang- ul din Londra  mi- e dor!



Turnul se uită la mine cu " doi ochi nepăsători", eu nu l- am văzut,
                   de ce m- ar vedea el ?                             
Ce doruri ciudate pot avea şi eu!

                             Trăiesc mai mult cu două ore, anul nou vine pentru mine cu două ore mai târziu
                                                        sau vine de două ori !
                                                       Este anul 2013, în zori!

luni, 31 decembrie 2012

ADIO 2012, VINE ANUL NOU 2013 !




„ EXPOZIŢIE DE GÂNDURI „

Gândurile- mi vin de- a valma, dintr- un vis, dintr- un cuvânt, dintr- o romanţă, dintr- o poezie sau cine ştie cum se ivesc ele.

Unele sunt blânde, melancolice sau triste şi stau cuminţi ani la rând... Altele sunt rele şi grăbite se împing, vor să se expună cât mai repede. Însă sunt unele grele, dure, gânduri care freamătă, forfotesc, sunt sub presiunea nevăzută a frunţii ca într- o oală ermetic închisă şi încep să se bată!

Când „ mă bate-un gând” îl pictez!

PICTEZ GÂNDURI ,
ale mele şi ale altor oameni , gânduri deja exprimate în versuri , în cântece sau expresii rare cum ar fi: „ mi-e frică de întunericul din mine”!
Această pictură cu povestea ei poate fi văzută  în postarea anterioară.

Desigur dacă pictez gânduri, spun şi povestea lor.
Cel mai mare gând al meu pentru 2013, cu excepţia dorinţelor pentru cei dragi care sunt în primul plan, este să fac o „expoziţie de gânduri” cuprinzând picturile mele cele mai bune.

În realitate îmi trebuie puţin curaj pentru a face acest pas, singură !

Ca să prind curajul şi viteza gândurilor mele voi să-mi uraţi succes aşa cum şi eu vă doresc:

LA MULŢI ANI ŞI GÂNDURILE BUNE SĂ VI SE ÎMPLINESCĂ ÎN 2013 !


PS:
Expoziţia care aţi văzut- o pe alte postări, era colectivă, organizată de Dori Susan, doar că el pentru a ne încuraja ne- a făcut afişe nominale.:)




sâmbătă, 29 decembrie 2012

CE POATE ADUCE O MARE TRISTEŢE

MOTO
"Orice durere mare, cuprinde în ea şi un strop de bucurie."



ÎNTUNERICUL DIN MINE
pictură în ulei, pe pânză
(vândut)


O mare durere acoperită şi estompată de o tristeţe iremediabilă, peste care se poate arunca un văl de aparentă melancolie...poate aduce cuiva vre-un strop de bucurie?

Nu mi-am pus această întrebare decât acum pentru că am găsit şi răspunsul .

Se spune că marile opere au inspiraţia în mari dureri- dezamăgiri sau mari bucurii .
 Eu cred că acesta este un adevăr.

POVESTEA TABLOULUI
Intr-o noapte, cineva foarte drag mie mi-a spus că nu poate dormi pentru că-i este frică de intuneric. I-am spus să lase lumina aprinsă şi muzica în surdină ... Atunci am auzit o explicaţie care mi-a tăiat respiraţia:
"nu mi-e frică de noapte , nici de linişte , mi-e frică de întunericul din mine"!
Mult timp, am purtat cu mare durere în sufletul meu  această expresie.
Am încercat să mă eliberez de durere, pictând-o şi făcând loc altor dureri şi mai mari.
Pictura înrămată stătea la loc de cinste alături de altele, până într-o zi când cineva a achiziţionat-o !
Nu-mi venea să cred , am mângâiat-o, cu oarece regret am ambalat-o şi dusă a fost...la Paris!
Desigur banii m-au ajutat la cea mai mare investiţie din viaţa mea.
Aceasta a fost de fapt prima bucurie deoarece pictura mea a ajuns la un loc de cinste,
 aveam să aflu mai târziu, într-o colecţie
de mari opere de artă.
Am mai scris despre pictura mea, am regretat plecarea ei , de parcă mi-ar fi  plecat un copil de acasă.
Cu noua proprietară m-am mai întâlnit, am rămas prietene! Mi-a trimis poze cu pictura mea, pusă în ramă , era şi mai frumoasă.
Fiica mea simţindu-mi dorul a zis: "lasă mami că tu-ţi faci altul, la fel!"
În anul acesta, la cursurile de pictură din cadrul proiectului ARTĂ ŞI TRADIŢII PENTRU SEBEŞ,
mi-am pictat iar tristeţea, adică cicatricea...


IELELE
pictură, acrilice,
pe pânză
Pictura a fost expusă după cum se vede în poză, în prima mea expoziţie!
Totuşi nu este aceea...a durerii mele, este alta, mai mare , mai veselă.

Mare mi-a fost surpriza când la notificări pe facebook, am văzut că o fotografie de-a mea a fost distribuită de cineva (nu ştiu de cine, dar îi mulţumesc în sinea mea) pe o pagină de artă:
Great artworks  !
Desigur am căutat imediat, curioasă, să văd la care pictură se referă!?
Voi ce credeţi? La prima sau la a doua din cele multe afişate pe FB ?
A fost a doua bucurie , adusă de aceeaşi mare durere pictată cu ani în urmă! Sunt mândră şi bucuroasă de lucrările mele...

Mulţumesc celor care m-au încurajat şi ajutat să-mi împlinesc visul vechi :
fiica mea Maria şi prietele ei,
prietenele mele reale Măriuţa R, Maria B,
prietenii virtuali:
Kariana Paraiszt,
Dan Brad,
Mihai Olteanu,
Dori Susan- pictorul şi iniţiatorul ARTTRAD SEBEŞ, precum şi al proiectului
ARTĂ ŞI TRADIŢII PENTRU SEBEŞ.

PS:
nu vă abandonaţi primul vis, nu renunţaţi la luptă pentru ceea ce doriţi să faceţi în viaţă, nu uitaţi că orice mare durere are ascuns în ea un dram de bucurie, trebuie doar căutat!