VERNISAJ- MUZICA BUNĂ

Postare de Ana Dragusin.

VERNISAJ- "dansul ursuleţilor"

Postare de Ana Dragusin.

VERNISAJ- CÂNTECE

Postare de Ana Dragusin.

VERNISAJ- cadou

Postare de Ana Dragusin.

VERNISAJ- poezie de dragoste

Postare de Ana Dragusin.

VERNISAJ- SURPRIZE

Postare de Ana Dragusin.

VERNISAJ 2014

Postare de Ana Dragusin.

TIMPUL, VISUL ŞI DORINŢA

 MOTO:
"Tempus optimus doctores, omnia dolores lenit"


Cădem fiecare  pe rând în capcanele timpului, atât de scurt în realitate dacă ne permitem să comparăm timpul unei vieţi umane cu timpul universal. Uneori mi se pare că de fapt  timpul nici nu există,  ci doar noi oamenii    l-am inventat şi  îl măsurăm, iar "lui nu-i pasă".

                                         CAPCANELE TIMPULUI
                                         pictură în ulei, pe pânză

O clepsidră nemiloasă inventată tot de om,  măsoară timpul nostru, nici nu observăm cum trece!

                                                         CLEPSIDRA
                                                       pictură în ulei , pe pânză,
                                                       tehnica mixtă (pensulă, şpaclu)



Timpul copilăriei, pline de năzbâtii, pare a fi cel mai scurt, după ce îl depăşim. Cel al tinereţii este atât de bogat prin fapte şi împliniri, cuprinzând timpul iubirii măsurat prin foc şi farmec, urmărindu-ne toată viaţa.

                                                    ETERNITATE
                                                    pictură în ulei, pe pânză


Să ne aducem aminte de timpul când scriam scrisori parfumate si semnate cu o inimioară sau cu urmele buzelor colorate...uneori cu lacrimi de despărţire....

"VERBA VOLANT, SCRIPTA MANENT"

pictură în ulei, pe pânză

Fiecare om are un vis al său. Unii îl împlinesc uşor şi repede, alţii rămân cu el în faza "de vis" urmându-şi destinul pe diferite drumuri. Dorinţa în schimb rămâne absconsă în fiinţă, poate agonizează, dar nu moare. Când nimeni nu se mai aşteaptă, nici cel în cauză, visul- dorinţă se împlineşte!

MÂINILE MELE

pictură în ulei, pe pânză

  Într-un târziu vine vremea în care ne amintim că trebuie să trăim fiecare clipă. "Carpe diem" !

" Viaţa asta-i bun pierdut, 

Când n-o trăieşti cum ai fi vrut !"

(Decebal către popor, de G. Coşbuc)

Vine un timp când omul cu fiinţa încărcată de fapte, fenomene, ştiinţă de carte, etc.  mai mult decât necesar sieşi, începe să-şi scrie amintirile, biografia, jurnale de călătorii, poezii sau romane, să scoată reviste sau pur şi simplu să picteze.

Eu am ales să "pictez gânduri", gândurile mele şi ale altor oameni.

 

Visul- dorinţă pot spune că mi l-a împlinit timpul, acest timp al celei de-a doua tinereţi.

Am avut oportunitatea prin ASOCIAŢIA ARTTRAD SEBEŞ, de a participa la cursul de pictură al PROIECTULUI ARTĂ ŞI TRADIŢII PENTRU SEBEŞ, administrat cu mult suflet de pictorul Dori Susan.

Timpul mă ajută să îmi cultiv talentul nativ şi îmi caut stilul nedefinit încă.

Iată câteva lucrări care au fost expuse cu ocazia vernisajului primei mele expoziţii de pictură, din data de 22.01.2013, care a avut loc la HOTEL CLASIC unde m-am bucurat de o participare nesperat de mare, cantitativ şi calitativ.

Atunci când spunem că avem timp... să ne gândim că de fapt nu avem suficient timp!


Mulţumesc celor care m-au sprijinit şi celor care m-au onorat cu prezenţa în cea mai dorită şi visată activitate a vieţii mele!

TIMPUL, VREMEA ŞI SOROCUL

Timpul este doar un punct de reper al acţiunilor , faptelor şi fenomenelor petrecute sau invers?

Timpul şi vremea ...
Bunica spune:
 " pe vremea mea... în timpul războiului o duceam greu! Dar şi pe vremea regelui era la fel de greu ... dădem bir din munca noastră tot, de nu ne rămânea nici de mâncare, darămite pentru semănat!"
Mama spunea:
"În timpul celui de-al doilea război, când bombardau, fugem şi ne aruncam la pământ iar eu acopeream cu mânuţele mele capul tatălui meu să-l apăr!"
Eu spun:
"Pe timpul şi în vremea cât a condus Ceauşescu, oamenii de rând aveau locuri de muncă, tineretul nu pleca din ţară, şcoala era şcoală, valorile se cerneau altfel şi nu mai rău deât pe timpurile astea!"

TIMPUL ŞI VREMEA sunt, zic eu, nişte termeni de reper.
 Când a fost timpul meu, am venit în lume.
La timpul potrivit m-am dus la şcoală.

Apoi venise vremea să iubesc!

Când mi-a venit timpul (sorocul), am adus pe lume alte vieţi!

Oare le-am făcut pe toate la timpul lor, mă întreb?

Răspun tot eu, "unora le trecuse vremea" se părea...

Sosit-a timpul să rămân în pensie.

Ce ce timp, ce vreme de dormit, de odihnă... de mers încet spre apus...

În vremea asta de gândire, am hotărât altceva: "să o iau de la început", de unde rămăsesem nerealizată!

A venit timpul SĂ-MI SCOTOCESC TALENTUL!

Acum e vremea să pictez!

O fi TIMPUL? O fi VREMEA?

A venit SOROCUL cu norocul...  pentru mine!

MIERCUREA FĂRĂ CUVINTE

TV ALBA- REPORTAJ- INTERVIU

22 IANUARIE 2013
O ZI DE NEUITAT!


https://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=oItN9fKfVvM

Mulţumesc TV ALBA,
mulţumesc frumos doamnei Carmen Siminic !

MIERCUREA FĂRĂ CUVINTE

CE POATE ADUCE O MARE TRISTEŢE

MOTO

"Orice durere mare, cuprinde în ea şi un strop de bucurie."

ÎNTUNERICUL DIN MINE

pictură în ulei, pe pânză

(vândut)

O mare durere acoperită şi estompată de o tristeţe iremediabilă, peste care se poate arunca un văl de aparentă melancolie...poate aduce cuiva vre-un strop de bucurie?

Nu mi-am pus această întrebare decât acum pentru că am găsit şi răspunsul .

Se spune că marile opere au inspiraţia în mari dureri- dezamăgiri sau mari bucurii .

 Eu cred că acesta este un adevăr.

POVESTEA TABLOULUI

Intr-o noapte, cineva foarte drag mie mi-a spus că nu poate dormi pentru că-i este frică de intuneric. I-am spus să lase lumina aprinsă şi muzica în surdină ... Atunci am auzit o explicaţie care mi-a tăiat respiraţia:

"nu mi-e frică de noapte , nici de linişte , mi-e frică de întunericul din mine"!

Mult timp, am purtat cu mare durere în sufletul meu  această expresie.

Am încercat să mă eliberez de durere, pictând-o şi făcând loc altor dureri şi mai mari.

Pictura înrămată stătea la loc de cinste alături de altele, până într-o zi când cineva a achiziţionat-o !

Nu-mi venea să cred , am mângâiat-o, cu oarece regret am ambalat-o şi dusă a fost...la Paris!

Desigur banii m-au ajutat la cea mai mare investiţie din viaţa mea.

Aceasta a fost de fapt prima bucurie deoarece pictura mea a ajuns la un loc de cinste,

 aveam să aflu mai târziu, într-o colecţie

de mari opere de artă.

Am mai scris despre pictura mea, am regretat plecarea ei , de parcă mi-ar fi  plecat un copil de acasă.

Cu noua proprietară m-am mai întâlnit, am rămas prietene! Mi-a trimis poze cu pictura mea, pusă în ramă , era şi mai frumoasă.

Fiica mea simţindu-mi dorul a zis: "lasă mami că tu-ţi faci altul, la fel!"

În anul acesta, la cursurile de pictură din cadrul proiectului ARTĂ ŞI TRADIŢII PENTRU SEBEŞ,

mi-am pictat iar tristeţea, adică cicatricea...

IELELE

pictură, acrilice,

pe pânză

Pictura a fost expusă după cum se vede în poză, în prima mea expoziţie!

Totuşi nu este aceea...a durerii mele, este alta, mai mare , mai veselă.

Mare mi-a fost surpriza când la notificări pe facebook, am văzut că o fotografie de-a mea a fost distribuită de cineva (nu ştiu de cine, dar îi mulţumesc în sinea mea) pe o pagină de artă:

Great artworks  !

Desigur am căutat imediat, curioasă, să văd la care pictură se referă!?

Voi ce credeţi? La prima sau la a doua din cele multe afişate pe FB ?

A fost a doua bucurie , adusă de aceeaşi mare durere pictată cu ani în urmă! Sunt mândră şi bucuroasă de lucrările mele...

Mulţumesc celor care m-au încurajat şi ajutat să-mi împlinesc visul vechi :

fiica mea Maria şi prietele ei,

prietenele mele reale Măriuţa R, Maria B,

prietenii virtuali:

Kariana Paraiszt,

Dan Brad,

Mihai Olteanu,

Dori Susan- pictorul şi iniţiatorul ARTTRAD SEBEŞ, precum şi al proiectului

ARTĂ ŞI TRADIŢII PENTRU SEBEŞ.

PS:

nu vă abandonaţi primul vis, nu renunţaţi la luptă pentru ceea ce doriţi să faceţi în viaţă, nu uitaţi că orice mare durere are ascuns în ea un dram de bucurie, trebuie doar căutat!

VIDEOCLIP, INTERVIURI

ALBA TV. LA SEBEŞ

ARTĂ ŞI TRADIŢII PENTRU SEBEŞ








Merită vizionat !

SARA ŞI MAMA EI

La cursul de pictură din cadrul priectului ARTĂ ŞI TRADIŢII PENTRU SEBEŞ, am cunoscut oameni pasionaţi de artă. Oameni tineri şi foarte tineri care mi-au atras atenţia prin lucrările sau prin atitudinea lor.


Mi-am făcut prieteni noi de la copii, părinţi, chiar şi bunici, studenţi, pictori, poeţi...oameni frumoşi cu sufletul deschis şi plin de nobleţe!

La început mi-a atras atenţia părul roşu, bogat şi cârlionţat al domnei Tatiana!

Am aflat că are o fată şi datorită fetiţei a venit la pictură, dar că nu mai poate renunţa , şi-a descoperit pasiunea de a picta.

                                         Bucuria din ochi spune multe : TABLOU TERMINAT !


Vorbind despre fetele noastre, îi spuneam că Maria mea este designer vestimentar, dar şi „Sara are aptitudini de mică în acest domeniu” mi-a spus Tatiana...

Am cunoscut-o pe fiica ei , dulce şi talentată, comunicativă, politicoasă, săritoare la caz de nevoie , când nu găseşti vre-o culoare Sara spune :  „vă aduc eu!”

                      Sara în prim plan,  la prima expoziţie a participanţilor la cursul de pictură ,

 proiect ARTĂ ŞI TRADIŢII PENTRU SEBEŞ.   

    

Frumos crescută, bine educată, e mândria mamei sale , SARA,  ce nume frumos ca şi Tatiana dealtfel !

Desigur Sara învaţă bine, se va face designer vestimentar, sau pictoriţă...cine ştie?

Ne-am făcut prietene pe FB şi astfel am ajuns să am cea mai tânără prietenă SARA !

Am mulţi prieteni virtuali, dar necunoscuţi!

Acum mă bucur de cei reali,  intraţi în cea de-a doua mea viaţă, cea virtuală şi ce viaţă intensă, şi ce prietenie pură!

VĂ MULŢUMESC PENTRU PRIETENIA VOSTRĂ , TATIANA ŞI SARA !

SĂRBĂTOAREA DIN PARC

Oare vine ploaia ?

Dacă plouă, oare vine lumea?

Puţin mohorât, dar încep să se adune prieteni, rude, vecini...

Cu Tatiana la o cafea, cu speranţa că timpul ţine cu noi...:)

şi parcul s-a umplut de "prietenii frumosului"

muzica uşoară, muzica populară, dansurile dar mai ales expozitia de pictură , a ţinut lumea în parc până s-a întunecat!

Cunoscuţi sau nu, fotografiau, filmau, admirau, ne pozam împreună "de bucuria de a ne fi aflat" acolo!

DORI, MONICA, PETRICĂ, FIRUŢA nume mai mult sau mai puţin cunoscute au cules ropote de aplauze

prin ceea ce au transmis vorbind scurt şi la obiect, dar pătrunzând la sufletele celor prezenţi!

Câteva persoane , "artişti amatori" la prima expoziţie...ne-am permis să "pictăm în văzul lumii"!

Admiratoare, prietena mea Măriuţa, a făcut multe poze şi a petrecut mult timp în parc!

Mai multe poze în postarea următoare!

GENA ASCUNSĂ A CREAŢIEI

Cotrobăind prin cutiuţa nevăzută cu gene, neştiind că fiecare om are in fiinţa sa toate genele posibile, benigne şi maligne, am putea găsi ceva uimitor "GENA CREAŢIEI"!
Vorbesc despre acestă genă pentru că am observat cum sebeşenii şi-au descoperit "în cutiuţa" lor, talentul de a picta, cum ai găsi o comoară în lada de zestre a bunicii. Chiar de acolo vine de fapt talentul din generaţiile vechi, din neam în neam, nu se ştie niciodată peste câte generaţii explodează o genă latentă !

Proiectul "ARTĂ ŞI TRADIŢII PENTRU SEBEŞ "  ne dă posibilitatea să ne redescoperim!

                                    fiecare se caută pe sine, pune ceva din fiinţa sa în pictură...:)

                                               parcă ar scrie o poezie, parcă...
                                              dar de fapt are zâmbetul şi bucuria primei picturi ...

frumuseţea începutului, frumuseţea gândului că va reuşi cea mai frumoasă lucrare din viaţa sa :)

                                        nici nu-ţi vine să crezi cât ai înaintat în doar 2 ore!

                                        nu se concurează, se bucură de ceea ce au realizat!

                          se va face şi prezentare cu cele mai reuşite lucrări, o expoziţie colectivă,
                                                       ce frumos va fi !

OCHII SENINI AI CREAŢIEI

Moto:
"Pentru a învăţa nu eşti niciodată prea tânăr şi nici prea bătrân!"

În viaţă uneori ni se pare că totul e vraişte, ca nimic nu are rost, că totul este caduc...
FALS!
Pentru a demonstra cele scrise mai sus voi posta mai multe perechi de "ochi plini de străluciri care reflectă bucuria creaţiei".

In atelierul de creaţie nu contează vârsta, sexul, pregătire, poziţia socială... contează doar dorinţa de a participa şi crea . "Dorinţa iniţială" a fost a sufletistului Dori Susan, pictorul şi îndrumătorul nostru neobosit!

 Fiecare pictează ceea ce doreşte , unii fiind la prima lor încercare de a picta.

Printre artiştii în devenire există chiar şi familii de 2-3 persoane care se relaxează pictând .

Seninul din ochii lor vă poate detaşa de grijile zilnice şi pe voi care îi priviţi !

 OOO! Dar unii suntem de-a dreptul mândrii de ce au reuşit mâinile noastre,

şi din mânuţele noastre...:) Bravo copii, "îngeraş cu îngeraş"!

iată şi o scumpete de fetiţă care a pictat " o icoană pentru mama ei" bănuiesc...

Altă persoană mulţumită de realizarea ei , se poate citi asta pe faţa fiecărui participant după 2-3 ore de lucru.

Sigur că şi eu îmi las grijile acasă şi săptămânal merg la pictură . Vreţi să gustaţi din bucuria creaţiei, veniţi la cortul- atelier de pictură din Sebeş!

În principal am cerut permisiunea de a posta aceste fotografii. Dar s-ar putea să nu mă fi întâlnit cu toate persoanele din pozele de mai sus, cursurile fiind 2 zile pe săptămână şi la diferite ore...astfel că îmi cer scuze de la cei care se regăsesc aici doar pentru că eu i-am vazut frumoşi şi încântaţi de lucrările lor!