Persoane interesate

sâmbătă, 29 ianuarie 2011

GRIUL, NUANŢA INTUIŢIEI.



Griul este nuanţa tristeţii, a pierderii speranţei şi a depresiei, dar este şi o culoare a iniţierii, a trezirii unor capacităţi înnăscute.
Persoanele cărora le plac nuanţele de gri deschis posedă o mare energie, intuiţie şi energie creatoare.
Cele care iubesc nuanţele închise de gri, sunt egoiste, au o mare dorinţă de a duce lucrurile până la final, de a nu lăsa ceva neterminat şi sunt persoane puternice.
Iată de ce se poartă griul de la foarte pal, argintiu, simplu sau combinat, până la antracit!


FANTASTIC GRI




















PULOVERE REVERSIBILE















BLUZIŢA DIN MĂTASE GRI



ACCESORII GRI


















Surse de inspiraţie:
Doina Ciobanu- "Cunoaşterea-autocunoaşterea prin teoria culorilor"
Hera Maria: www.mariahera.ro

vineri, 28 ianuarie 2011

PILDA

”Cine dă, lui îşi dă, tată, cine face, lui îşi face’’!

Lângă un sătuc de munte, în hăţişuri nepătrunse,
Un bătrân, adus de spate, un bordei mic îşi făcuse
Sub un fag cu umbră deasă, din pământ şi din nuiele,
Petrecând în sărăcie, între flori şi păsărele.


Făr‘ de nici-o mângâiere, far‘ de nici-un ajutor,
Rezemat în nişte cârje, sprijinea al său picior.
Chinuit aşa, sărmanul, îşi ducea al vieţii fir,
Până când l-o duce lumea din bordei, la cimitir.

Uneori, pleca bătrânul către satu-n sărbătoare,
Gârbovit, cu tolba-n spate, să cerşească demâncare,
Arătându-şi trist durerea prin zicala lui de pace:
”Cine dă, lui îşi dă, tată, cine face, lui îşi face’’!

Îl ştia de mult tot satul şi, la orice sărbătoare,
Cei cu inima miloasă îi da-n tolbă demâncare.
El, atunci, cu voce slabă, mulţumea, zicând cu pace:
”Cine dă, lui îşi dă, tată, cine face, lui îşi face’’!

Ani în şir trecu de-a rândul, mulţi din vremea lui muriră,
Însă pe el îndurarea Domnului îl sprijiniră.
Şi din când în când bătrânul către sat pleca, sărmanul,
Far-aşi mai schimba cojocul, cârja, tolba şi sumanul.

Înaintea lui sătenii îi ieşeau cu darul lor,
Ori de câte ori bătrânul le cerea un ajutor.
După ce îşi lua darul, tuturor zicea cu pace:
”Cine dă, lui îşi dă, tată, cine face, lui îşi face’’!

De-al bătrânului des strigăt, deranjată mult, se pare,
Într-o zi, o gospodină, doamnă cu un nume mare,
Vru s-aducă la tăcere glasul ăstui cerşetor,
Ce bătea de multă vreme pe la poarta tuturor.

Repede făcu o pâine din faina cea mai albă,
Plămădită cu otravă, şi la copt a pus-o-n grabă.
Cum îi dete-această pâine, zise-n inima ei moartă:
- De acuma, ştiu eu bine, că n-o să mai vii la poartă!

Cerşetorul primi darul, îl privi cu bucurie,
Dar, frumoasă fiind pâinea, se gândeşte s-o mai ţie.
Şi-i repetă şi stăpânei vorba lui, cu multă pace:
”Cine dă, lui îşi dă, tată, cine face, lui îşi face’’!

După ce colindă satul, se întoarce la bordei
Şi,-obosit, se odihneşte pe un scăunel de tei.
Dar nu se-odihneşte bine, că se-arată pe cărare,
Un fecior voinic şi-un câine, venind de la vânătoare.



Obosit şi mort de foame, şi uitând că-i de neam mare,
Când sosiră la colibă, tânărul cu voce tare,
Nemâncat de-o zi întreagă, strigă-n culmea disperării:
- Moşule, de nu te superi, n-ai ceva de-ale mâncării?


Căci tot rătăcesc de-aseară prin zăvoi, cu al meu câine,
Şi nu am gustat nimica, nici măcar un colţ de pâine.
Ştiu că uneori, pe cale, oamenii, cu multă milă,
Îţi mai pun ceva în tolbă, ba şi cei ce-o fac în silă.


- Cum să nu? răspunde dânsul, chiar acum am fost în sat,
Şi chiar mama dumitale pâine asta, ea mi-a dat.
Ia-o toată şi-o mănâncă; potoleşte-ţi foamea-n pace;
”Cine dă, lui îşi dă, tată, cine face, lui îşi face’’!

După ce mâncară pâinea, mulţumindu-i, a plecat
Spre căsuţa boierească, ce sclipea la ei în sat.
Ajungând acasă fiul, maică-sa-l îmbrăţişează,
Dar deodată rău îi vine şi la faţă se-ntristează.

- Ce-i cu tine? Mama-ntreabă, spune iute ce-ai mâncat?
Însă el cu vocea slabă, îi răspunde înecat:
- Doar atât mâncat-am, maică, pâinea albă şi frumoasă
Ce mi-a dat-o cerşetorul, ce-a trecut pe-aici, pe-acasă!

Un fior de groază mare, mamei, inima-i cuprinde,
Care-şi vede fiul dulce, cum, murind, pe pat se-ntinde.
Ţipă, urlă de durere, conştiinţa nu-i dă pace,
Vrea să-l scoale iar la viaţă, dar nimic nu poate face.


În durere-şi vede fapta cea mârşavă şi debilă
Şi îşi ia acum răsplata pentru gestul fără milă.
În urechi îi sună glasul moşului, trecând în pace:
”Cine dă, lui îşi dă, tată, cine face, lui îşi face’’!


Epilog
Cel de sus cu a Sa milă, Cel ce face si desface,
Din eroare frăţioare, îl pocni cu bobârnace
Pe feciorul făr'de pată, pentru-al mumă-sii păcat.
Cu morala creştinească, pe el, Domnu l-a-ngropat.

Vinovata-i vie 'ncalte, iar morala-i... otrăvită;
Fecioraşul n-are vină. Mă-sa trebuia lovită.
Moşu' cel milos bag samă, care-a dat cu mâna lui
Moarte-n pâine omului, el, ce-a dat, nu şi-a dat lui.

Morala
Şi-atunci ia aminte dară, când pui mâna pe nuia,
Tot mai bună-i socoteala, "trei la curul altuia".


CAPTURA DE LA DAN IOANIŢESCU ,
cu morala, completările şi aprobarea domnului Dan!

"Publicat de Dan Ioanitescu la 3:09 AM Trimiteţi prin e-mail Postaţi pe blog! Distribuiţi pe Twitter Distribuiţi pe Facebook Distribuiţi pe Google Buzz"

joi, 27 ianuarie 2011

CUI ÎI PLACE CULOAREA ROZ ?

Cea mai dulce culoare şi mai ştrengărească, ROZUL, este culoarea "fetiţelor mici şi mari".
Persoanele "roz" sunt inteligente, atente cu ceilalţi optimiste şi adesea au un aer mai tânăr decât sunt.
Un dezavantaj al lor ar fi faptul că sunt cam nehotărâte.
Rozul asociat cu dragostea şi romantismul poate consola după o despărţire.
În cazul copiilor s-a observat că stimulează creativitatea.
PURTAŢI CULOAREA ROZ!






DE DRAGUL LOR, AL COPIILOR !





SET ROZ PENTRU BEBELUŞE







PARDESIU ŞI GENTUŢĂ ROZ, PENTRU FETIŢE MICI :)





PULOVER REVERSBIL, PENTRU FETIŢE MARI!













CARDIGAN ROZ PAL








BLUZIŢĂ ROZ




BLUZIŢĂ ROZ PAL DIN MĂTASE



CHIAR ŞI O ROCHIŢĂ DE GALĂ



ACCESORII ROZ




















Surse de inspiraţie:
Doina Ciobanu- "Cunoaşterea-autocunoaşterea
prin teoria culorilor"
Hera Maria: www.mariahera.ro

miercuri, 26 ianuarie 2011

DE LA ALBASTRU DE VORONEŢ, LA ALBASTRU ELECTRIC




Albastrul este culoarea apei şi a cerului, a înţelepciunii, a păcii dar şi a profunzimi, a necunoscutului şi a frumuseţii. Este culoarea protecţiei şi a iubirii sincere.
"Albaştri" sunt sensibili, emotivi şi singuratici. Persoanele "albastre" adoră ordinea şi devotamentul. De aceea albastrul este folosit adesea pentru uniforme şi este ideal pentru o ţinută la un interviu, pentru angajare.


ACCESORII ALBASTRE










BOLERO BLEU





CAPA CU NUANŢE DE ALBASTRU





PULOVERE MULTIFUNCŢIONALE












BLUZICA ALBASTRĂ DIN MĂTASE






CARDIGAN BLEU-ALBĂSTRUI





BABY DOLL TURCOAZ DIN BUMBAC





TOP TURCOAZ DIN MĂTASE





BLUZĂ ALBASTRU DESCHIS





Surse:
"TEORIA CULORILOR",
DOINA CIOBANU-BOTOŞANI
ÎMBRĂCĂMINTE ŞI ACCESORII,POZE: www.mariahera.ro