Persoane interesate

miercuri, 27 ianuarie 2010

DOUA CUVINTE DARUITE

De ziua aceasta, mare pentru mine si mai mare in importanta pentru tine, Maria mea , fiind ziua ta nastere, m-am gindit sa-ti daruiesc cuvinte. Darurile materiale s-au consumat deja: banii... s-au banit, lantisorul e purtat, florile dau sa se ofileasca.
Iti daruiesc cuvintul NOUA, nu pentru ca ne-am trezit amindoua la aceeasi ora, ci pentru ca la ORA NOUA, eram pregatita suta la suta sa te aduc in lumea aceasta , sa te cresc si sa te protejez de toate relele, cit traiesc. La ora NOUA , ai vazut lumina zilei chiar fara sa vezi, si ai daruit primul chiot lumii.
NOUA, nu e doar o cifra, este cuvintul care te duce cu gindul la innoire si vei fi „CA NOUA”, daca iti propui sa schimbi ceva in viata ta, incepind de azi. Nu ma gindesc la modificari ci la schimbari adevarate, radicale.
Desi NOUA e un cuvint banal, iata cit de insemnat este. NOUA doua ne-a fost dat sa facem un fel de cuplu, fara nici un sens aiurea ci pur si simplu . NOUA ne-a fost dat sa ne sustinem una pe alta in creatie, atita cita este ea. Tu sa imi inalti , sentimentele de mama, pe trambulinele visate. Eu sa te ajut sau chiar sa te imping uneori de la spate, cind mi se pare ca te-ai poticnit.
Si daca ma intorc la cifre, iata inca un fel de importanta : NOUA ZECI SI NOUA. Atitia ani vreu sa traiesc, sa-ti fiu alaturi, sa fiu lucida pentru tine si fratele tau, si tot atita iti doresc sa traiesti si tu, pentru a ne indeplini menirea in lumea aceasta.
Inca un cuvint comun, ce ti-l trimit in dar, este chiar cuvintul DAR. Acesta este bun cind tu il folosesti si nu atunci cind il primesti.
DARUL care ti-l pune cineva in fata, poate fi o conditionare , una simpla, sau o santajare. DARUL zis cadou cind tu il primesti nu-i neinteresat, asa cum poate, de moment gindesti, el atrage dupa sine, obligatia in sine..
DAR, atunci cind DARUIESTI, fara sa gindesti ca vei primi in schimb ceava , sufletul ti-l dai in DAR.
De un asemenea DAR, nu-i in stare orisicine.
DARUL este o legatura intre cuvinte si nu numai. Acest cuvint DAR... poate lega doi oameni pe o viata, DAR tot asa ii poate desparti, pe veci.

PS:
DAR cind tu ai un succes cit de mic, eu "sunt in al NOUA-lea cer."

marți, 26 ianuarie 2010

SCURTA ISTORIE A OMENIRII

Am primit aceasta "un fel de leapsha" de la o prietena mai tinara,plecata prin lume. la care tin foarte mult, fiind fiica prietenei mele Mariuta. Mie mi-a placut si sper sa placa si altora de aceea o postez. Nu mai plingeti fetelor, barbatii o sa va indeplineasca toate inconvenientele vietii si ar interveni plictiseala...sau cine stie ...
Citirea acestei postari nu obliga la trimiterea ei mai departe!


SCURTA ISTORIE A OMENIRII
1 Femeia nu mai accepta sa locuiasca in copac. Si plange.
Barbatul descopera pestera.
2. In pestera e frig. Femeia plange. Barbatul descopera focul.
3. Copii tipa de foame. Femeia plange. Barbatul descopera
toporul, arcul si bata si pleaca la vanatoare.
4. De la atata carne, Copilul se imbolnaveste de scorbut si
beri-beri. Femeia plange. Barbatul descopera agricultura.
5. Deoarece mamutul se lasa cu greu ucis, Barbatul lipseste
prea mult de acasa. Femeia plange. Barbatul incepe sa
creasca animale domestice: vaca, oaie, porc, gaina, etc.
6. Femeia s-a saturat de friptura facuta la tepusa cu
garnitura de boabe verzi fierte mancata de pe o frunza. Si
plange. Barbatul descopera olaritul.
7. In pestera e curent si umezeala si din cauza asta copii
racesc, fac pneumonie si mor. Femeia plange. Barbatul
construieste mai intai un bordei apoi o casa din
lemn si piatra.
8. A venit iarna si e frig. Femeia plange. Barbatul
descopera ca pielea si blana animalelor moarte se poate
prelucra si confectioneaza haine.
9. Hainele din piele precum si alea din blana put. Femeia
plange. Barbatul descopera pe rand hainele din lana (care
sunt aspre si zgarie - Femeia plange), hainele din in (care
tot aspre sunt - Femeia suspina) si intr-un final hainele de
matase (care par a fi multumitoare – Femeia zambeste). Mai
tarziu, Barbatul rezolva si problema mirosurilor emanate de
pieile si blanurile mentionate mai sus.
10. Diverse treburi lipsite de importanta cum ar fi
protectia turmelor de animale si starpirea potentialilor
pradatori tin Barbatul departe de casa. Femeia plange.
Barbatul domesticeste cainele si pisica.
11. Femeia observa ca seamana prea mult cu semenele ei. Si
incepe sa planga. Barbatul inventeaza fardurile si bijuteriile.
12.. Femeia se plictiseste de atata stat in casa si vrea sa-si
largeasca orizontul. Normal ..incepe sa planga. Barbatul
inventeaza roata, domesticeste calul si descopera barca
pentru ca femeia e fragila si oboseste repede. In plus de asta nimeni
n-ar vrea sa o auda iar plangand... peste ani...
... Femeia simte nevoia de a "evada" din
cotidian. Nu are timp, bani sau dispozitia pentru excursii
in strainatate, cu prietenele s-ar plictisi, la TV nu e
nimic de vazut, afara e vreme urata. Capac peste toate, ca
de obicei, Barbatul nu e acasa si oricum nici el n-ar
intelege mare lucru. Femeia ar avea asaaaaa ... un fel de chef
de a scrie ceva care sa-i aduca complimentele unor
necunoscuti si sa fie o chestie care sa pastreze anonimatul
si absolut totul trebuie sa fie sub control si… Pentru a
nu stiu cata oara in istorie, Femeia incepe sa planga.
Barbatul inventeaza blog-ul.

Morala:
1. Cand femeile plang, umanitatea evolueaza.
2. Fara femei am fi trait si acum in copac!
PS:
Din punctul meu de vedere, femeia a iesit la pensie, si acum evolueaza,
se mentine, se intinereste dar nu mai stie plinge.

marți, 19 ianuarie 2010

PICTEZ GINDURI

Nu cred in ursitoare, si totusi ne nastem cu o “masura” pentru viata noastra.
Si daca un proverb latin zice: “ Est modus in rebus”(este o masura in toate), eu comentez si zic ca-i valabil si la om.
Masura aceasta umana, in mintea mea, nu este numai pentru lungimea vietii, pentru dimensiunile si formele corporale, pentru bogatie sau saracie, pentru frumusete, sanatae etc.
ci este si pentru dimensiunile imaginative-infinite.
Vrem-nu vrem, ajungem pe parcursul vietii sa traim ceea ce am fi gindit ca nu poate fi adevarat; ca nu nu-i pentru noi; ca noua nu ni se poate intimpla; si mai interesant,
uneori, traim chiar si ce credem ca nu ni s-ar cuveni, fie de rau dar chiar si de bine.
Masura asta, ca o talanga, e mereu cu noi, cel putin cu mine a fost si este. Tot ce as fi vrut sa ocoloesc, constienta fiind de ce vreau si ce nu, am ocolit cit am putut…si apoi tot am “ calcat in el” noroc sau nenoroc, nu l-am scapat.
Sta in puterea noastra insa, sa ne imaginam aceasta masura ca pe un pahar- acela din cintec- “si la toti le-o dat cu carul, numa mie cu paharul”, trebuie sa ne uitam mereu la partea plina a paharului. O stiati pe asta cu paharul… dar la care parte a paharului va uitati, stiti? Mie mi se pare ca tocmai asta nu stim si nu vedem la momentul potrivit.
Traim nemasurat si nemasurabil de intens, cind iubim, cind “murim putin” din diferite motive,
si totusi “masura-ocaua” este cu noi, altfel nu am depasi momentul si am pune “ punctul pe I de la infinit”…
Ce ziceti voi care cititi? Ca ma dau desteapta… ca si voi le stiti pe astea…bla-bla… Nu ma indoiesc ca multi dintre cititorii mei le stiu si cu scuzele de rigoare am sa inchei cu un citat , sa vedeti de unde-mi vine desteptaciunea:
“doamne, ajuta-ma sa lupt cu ceea ce pot schimba, ajuta-ma sa indur ceea ce nu pot schimba si da-mi puterea sa le pot deosebi pe una de cealalta”…
Ileana Vulpescu, in romanul “SARUTA PAMINTUL ACESTA”.


Ma uit la partea plina a paharului meu si pictez ginduri, gindurile mele si a altora care mi s-au cuibarit in suflet.

joi, 14 ianuarie 2010

LA NIVEL INALT

Era cit pe aci sa uit de blogul meu"de baza".
Ceva m-a stirnit si acum iar nu ma pot abtine, sa strig URA!!!
Uite-l pe Andrei Gheorghe ce sus a ajuns,"LA NIVEL INALT", daca la una din emisiunile lui, un "HOPA MITICA", a cazut in cap si s-a ridiCAAAT!
Oare de aici i se trage si la Gheorghe? Ori i se trage de la o alta faza si se v-a lupta pentru a obtine, pentru popor, niste bani-buni, pentru niste "droguri usoare"?
Asta nu-i ideea mea , nici a lui Gheorghe, ci a lui Base si a fiicei lui...
De fapt chiar ne-ar trebui niste "ceva anestezice", sa nu-i mai vedem, sa nu mai stim nici de ei, nici de noi...
De DAN BITTMAN, imi pare chiar rau ca a primit aceasta oferta dezinteresata, de la ministrul de finante. Si acum vine sa se explice, ca pe mine nu m-a convins deloc necesitatea faptului ca vrea sa ne pacaleasca cu bla-bla...El circula pe strada, si vede multi oameni, sta de vorba cu ei, dar desigur nu traieste ca un roman de rind.
Imi place cum cinta Dan Bittman, dar de acum va cinta in struna lui Vladescu si asta nu-mi place...
Vladescu mai bine sa-si fi luat drept sfatuitori: un taran adevarat, un somer si o gospodina, sa vada necesitatile adevarate ale romanilor si apoi sa mai ia niste decizii, la nivel inalt.

luni, 11 ianuarie 2010

CU VIATA NU-I DE GLUMIT!

Nu glumiti cu viata altora!
La tv. au dat un fel de "gluma", ci ca de pe un blog, fara sa-i spuna numele.
Cel de postase a propus doua ordonante de guvern :
1. pe 2010, "pensionarii au voie sa treaca pe culoarea rosie a semaforului", si daca nu se schimba raportul intre angajati/pensionari; ordonanta nr.
2. pe 2011,"toti pensionarii au dreptul sa treaca strada, numai pe culoarea rosie a semaforului", poate doar atunci se va schimba raportul angajati/pensionari.

M-a iritat aceasta "gluma" pentru ca eu am avut cu 5 ani in urma un mare necaz, in urma caruia, un tinar, a dat pe un post de radio local o stire senzationala.
Acea stire, anunta ca eu si ai mei, fara nume, doar descrierea amnuntita a locatiei, a numarului de persoane din familie, etc. am fi fost omoriti.
Eu fiind la munca, nu am auzit stirea...astfel ca timp de doua zile am primit telefoane de la cunostinte vechi, vizite curioase la serviciu...In fine, o colega si-a luat inima in dinti si mi-a spus ce a auzit sotul ei la radio.:(
Apoi am aflat ca o prietena a venit cu flori pina la scara blocului dar a intors-o cineva din drum...Florareasa de la coltul parcului, mi-a spus ca 3 domni, la costum, au trecut pe la ea sa cumpere flori si au intrebat-o unde locuiesc...i-a intors si pe acestia, n-am aflat cine erau.
Suparata, am luat un taxy si m-am dus la radioul cu pricina." Eroul" meu lipsea, asa ca i-am facut"RADIO SANT" si am plecat primind scuzele de rigoare din partea patroanei care era atunci in sediu.
Inca vre-o 3 luni de zile, pe strada,diferite persoane care nu aflasera tot adevarul, ma imbratisau uimite si-mi faceau complimente fara vre-un motiv, decit acela la care eu ma gindeam.
Atunci mi-am spus "mi-a murit moartea", am sa triesc 100 de ani!

PS:
" Nu glumiti cu viata,
moartea nu are alternativa."

duminică, 10 ianuarie 2010

FORMULA MAGICA

Azi am sa ma gindesc, pina la miezul noptii, daca sa scriu si eu la 100RO, sau nu.
Sa vad daca am o idee noua, un cuvint cheie bun, si curajul de a posta.
Tentatia exista deja, si prin faptul ca cei care sunt autorii prezenti in 100RO, sunt jurnalisti, tineri, cu mult mai multa experienta in ale scrisului si ale calculatorului.
Daca intru in "hora", am sa "joc"!
Nu mi-a placut niciodata sa stau pe margine!
Daca nu intru in hora care ma tenteaza...inseamna ca am imbatrinit...
Ma uit in oglinda cu aceeasi ochi de acum citiva zeci de ani, constat ca sunt"tinara, frumoasa si desteapta".:)
Nu rideti! Aceasta formula m-a scos din impas de multe ori.
Cum? Asta este intrebarea!
De cite ori eram dezamagita, ma simteam marginalizata, sau nu mai stiu ce si cine ma supara, intram in baie, singura, poate plingeam una buna, si apoi ma spalam cu apa rece-TOTUL TRECE, ma uitam in oglinda si repetam formula magica pina aproape o credeam.
O MAI CRED SI AZI!:)))