Persoane interesate

miercuri, 28 septembrie 2011

ACCESORII PENTRU TOAMNĂ.



Creaţiile şi fotografiile sunt capturate de la fiica mea:)
www.mariahera.ro

duminică, 25 septembrie 2011

UN SERIAL CARE MI-A PLĂCUT!

IMINĂ SĂLBATICĂ

inima salbatica

Vezi mai multe video din film

sâmbătă, 24 septembrie 2011

CUM SE POATE PUNE ÎN VALOARE MUNCA ŞI TALENTUL !




CUVINTELE SUNT DE PRISOS.

miercuri, 21 septembrie 2011

GABRIELA, ÎN ZIUA ACEEA ...

În ziua aceea nu numai că aveam un nod în gât dar mi-erau înecate toate corăbiile .
MARIA PLECA în Anglia, cu un bilet dus...
Am stat în autogară aproape o oră (aşa-i la noi, nu a mai vrut şoferul să plece spre Cluj şi fără nici o explicaţie, am staaat....), ne-am privit una pe alta în ochi încercând să ne ţinem de cuvânt şi să nu scăpăm nici o lacrimă, nici o lacrimă, cum spune cântecul neuitatului Dan Spătaru!
A fost greu pentru "rândunica mea"dar şi mai greu pentru mine!




Când am pictat tabolul de mai sus, simţeam, ştiam chiar că "rândunica" va zbura şi că noi n-o să ne ţinem după ea...
Cu toate astea m-a cuprins dorul cu mult înainte de a pleca.
ÎN ZIUA ACEEA, am avut plăcerea de a mă întâlni cu o prietenă din lumea virtuală, GABRIELA DÎRŢU.
A fost o bucurie să văd OMUL adevărat, plin de aceeaşi bucurie de a ne cunoaşte.
A doua zi ne-am întâlnit iar, nu terminasem de vorbit:)) şi după o scurtă vizită în modestul meu apartament, am făcut o plimbare prin oraş, povestind despre vieţile noastre.
GABRIELA, în ziua aceea mi-a fost ca "un înger păzitor" ajutându-mă, fără să-şi dea seama să trec mult mai uşor peste golul lăsat de Maria mea.
La un moment dat i-am spus că pentru mine este "o zi de sărbătoare" şi ne-am bucurat împreună.
Acum privesc în urmă şi repet :
GABRIELA AI FOST UN ÎNGER VENIT DIN LUMEA VIRTUALĂ
SĂ-MI ŢINĂ COMPANIE ÎNTR-O ZI CÂND AŞ FI SUFERIT SINGURĂ!
MULŢUMESC GABRIELA !





PS:
aveam de gând să postez un cântec vechi care conţine cuvântul
"GABY-GABRIELA", dar regret că nu l-am găsit...:(

duminică, 18 septembrie 2011

MI-A STAT MINTEA ÎN LOC!

O zi mi-a stat mintea-n loc!
M-am gândit aşa în taină şi adânc, inconştientul meu lucra...
Nu am găsit răspunsul potrivit încă la întrebare : DE FAPT, CINE SUNT EU?
Cine sunt eu să mă bage-n seamă atâţia oameni, din lumea mai mult virtuală decât reală?
" EU SUNT FATA LUI IOSIF, ZIS IOŞCA BEŢIVUL DIN CAPU' SATULUI":))
Nu am cuvinte să mulţumesc pentru felicitările, florile, şi cântecele dedicate mie în 16 septembrie, totuşi am "mulţumit frumos" fiecăruia în parte, am simţit că dacă EL şi EA, s-au gândit la mine o clipă-două, gestul meu de a răspunde măcar cu un zâmbet era o reală bucurie.
Surprizele virtuale exprimate prin tortul ( care pe masă nu l-am avut), prin muzică special aleasă pentru mine şi trandafirii care-mi sunt foarte dragi au înlocuit orice lipsuri ale unei familii de pensionari. Să fiu sinceră am avut şi eu ceva bun pe masă: chek cu nuci de la prietena mea Măriuţa, bomboane de ciocolată şi suc de la prietena mea Gabriela, cafea şi ţigări fine de la Angela, oo..şi multe, multe flori de la tuberoze şi trandafiri, la flori de toamnă...
Eu am pregătit doar salate, de legume şi de fructe!
Nu m-au uitat colegii de liceu, nici copii mei nu m-au uitat, mi-au scris, mi-au telefonat...
Nici colegele de muncă nu m-au uitat!
Surpriză...un pictor adevărat m-a etichetat cu un tablou pictat de el, mulţumesc Ion Panduru!
Dar surpriza cea mai mare a fost din partea unui prieten de pe FB. mai puţin ştiut de mine, care poet fiind, mi-a dedicat o poezie !
Mulţumesc Adrian Munteanu!
Surprizele au fost multe şi din multe ţări, dar mă opresc aici, ar fi prea lung articolul...
Mulţumesc celor care m-au felicitat, fiecare în felul său mi-a citit sufletul şi a scris puţin în el!

miercuri, 14 septembrie 2011

ANIVERSAREA NOASTRĂ !

37 X 365 = ?

Cea mai frumoasă înmulţire:
37 X 365 ...cât face oare...
nu ştiu,
totul e în devenire
iar peste un an, "în floare".
37 de ani cu tristeţi şi bucurii,
şi cu doi frumoşi copii!
Atât de multe zile petrecute împreună
zi de zi, lună de lună
ce să fie oare?
ANIVERSARE!
37 ani de căsnicie,
încă pe-atâţia vrem să fie!
-LA MULŢI ANI BĂRBATE!
-LA MULŢI ANI SOŢIE!

luni, 12 septembrie 2011

COMUNICARE! DE LA GUVERN!!!

MOTO:
“ NU MOR CAII, CÂND VOR CÂINII” !!!!

Boc vrea să ne scoată din sistem...
Eu de moarte nu mă tem!
Iar Băsescu, preşedinte
pare un pic mai cuminte.
El lăcrimează de pe acum
trimiţându-ne pe a lui Hades drum...
propunându-ne ...doar să plantăm
un copac...
nu zice să ne-atârnăm...
sperând doar că la nevoie
o facem de bună-voie!
Vrea să terminăm mai devreme
şi-l pune pe ministru Vreme
să ne transmită mesajul
că e vremea şi e cazul
noi cei mai bătrâni, pe-aici,
să nu mai facem purici...

Frumoasă comunicare
GUVERNUL nostru mai are!
Ce să aştept de la el?
Un pitic, altul mişel...
Oameni răi şi însemnaţi!
Oare toţi sunt turmentaţi?

„Nu mor caii, când vor câinii!”
Ce mai aşteptă românii?

sâmbătă, 10 septembrie 2011

DE DOR, LA O ZI DUPĂ...

Periuţa şi pasta de dinţi

o aşteptă cuminţi,

parfumul, şamponul şi toate

vorbesc doar în şoapte.

Numai tu, fără ruşine

strigi din mine, după mine...

mă cauţi şi mă scormoneşti

şi strigi în gura mare:

IUBEŞTI, IUBEŞTI!



Eu nu pot fi o resemnată

îţi răspund

şi... drept răsplată

te-mprăştii,

ca pe un pumn de nisip auriu

mă gândesc...eu ce să-ţi spun?

Şi te botez, cu dor de mamă

eşti: DOR-TURBAT,
eşti: DOR-NEBUN!

CÂND ŢI SE ÎNTÂMPLĂ ŢIE....

.MOTO:

"Dorul doare şi mereu mă va durea!

Ce-i pasă lumii-ntregi că a plecat în lume

fata mea?"



Fiecare cu viaţa lui, cu destinul mai mult sau mai puţin darnic...

Uneori mi s-a întâmplat să admir curajul şi voinţa unor tineri cunoscuţi care "şi-au luat lumea-n cap" şi duşi au fost...

Am plâns alături de câte o mamă tristă pentru plecarea "în lume" a copiilor ei...

Nu după mult timp, părinţii lor erau de invidiat pentru bunăstarea care se aşternea în familia rămasă în ţară.

Mama nu mai plângea, dimpotrivă se mândrea cu pachetul primit ...cu realizările copiilor duşi la muncă în Spania sau aiurea.

Şi asta mi se părea normal: dacă-ţi împarţi necazul cu un prieten sau vecin, să-i destăinui şi bucuria.

Nimic interesat până aici, pentru că toate acestea li se întâmplau altora...

Când ţi se întâmplă ţie e cu totul şi cu totul altceva!

Mi-a venit rândul, mi s-a întâmplat mie!!!

Balanţa în care am pus pe un taler dorinţa fiicei mele de a pleca să-şi caute norocul în altă ţară, iar pe celălalt taler durerea şi dorul care m-a cuprins chiar înainte de a pleca, balanţa acesta a rămas împietrită.

"Fântâniţa" ochilor mei nu a secat de câteva zile, eu o rugasem , aşa...pe ascuns ,să-şi ţină izvorul în inima-mi stâncă până pleacă Maria ...

M-am dat în vileag prin versuri de dor, valabile şi altor situaţii, doar sufletul meu ştia prin ce fierbere grea trecea.

DĂ DOAMNE SĂ O VĂD FERICITĂ PE FATA MEA, FIE ŞI-N VITRINA ALTORA,
CU LACRIMI ÎN OCHI, CUM ÎL VĂD PE BOGDAN OTA!

vineri, 9 septembrie 2011

ÎN VITRINA ALTORA....








Privim în vitrina altora cât de frumos lustruite şi admirate stau comorile noastre, valori româneşti, apreciate şi chiar iubite.
Da, am spus bine ÎN VITRINA ALTORA!
"ÎN MUNŢII NEAMŢULUI", Calistrat Hogaş, scria despre aur, că acesta străluceşte până şi în noroiul drumului!
M-am gândit de multe ori, în vremuri de restrişte, că "aurul" dacă este "aur adevărat", mai curând sau mai târziu, cineva îl va observa, îl va ridica, îl va lustrui, îl va pune pe un piedestal şi îl va aşeza acolo unde-i este locul: "în vitrină".
Acest gând al meu cu valoare de "MOTO", s-a adeverit de mai multe ori.
Acum îl scriu şi îl spun tinerilor ca să nu se lase copleşiţi de greutatea crizelor de toate felurile prin care trecem.
Exemple ar fi multe de dat, Bogdan Alin Ota fiind proaspăt în gândurile noastre, pe mine m-a impresionat până la lacrimi!

CUM SE POT PURTA EŞARFELE .

miercuri, 7 septembrie 2011

NU MĂ UITA!

FÂNTÂNIŢA

FÂNTÂNIŢA

Eu cu limba mea de lemn
şi cu dorul care doare,
şlefuind la ea mereu,
trist dar demn ,
vă pun iarăşi la picioare
dorul meu!

Fântâniţa ochilor mei,
nu seca!
Las’ să-mi picur către ei
dorul şi durerea mea.

Nici natura,
nici nimic
nu poate înlocui...
doar să-mi stâmpere un pic
ce pot eu de-acum simţi...


Fântâniţa ochilor mei,
nu seca!
Las’ să-mi picur către ei
dorul şi durerea mea...

vineri, 2 septembrie 2011

DORUL DOARE

DORUL DOARE

Cu ce să îl aseamăn oare?
Cu vântul şi să-i dau culoare?

Dar el e freamătul de primăvară,
sau tocul cu peniţă-n călimară,
poate fi adus în plic,
nu se vede nimic...

Cum să îl explic eu oare?
Că nu doare, dar mă doare!

Ar putea fi gândul dus ...
şi întors fără răspuns,
dar când mă gândesc la floare,
gândul florii nu mă doare!


DORUL se prinde şi doare,
nu-i nici vânt, n-are culoare, ,
se leagă de cine vrea
aiurea,
aiurea,
aiurea!

PS:
un englez cum să-nţeleagă
DORUL nostru cum „se leagă”?