CE POATE ADUCE O MARE TRISTEŢE

MOTO

"Orice durere mare, cuprinde în ea şi un strop de bucurie."

ÎNTUNERICUL DIN MINE

pictură în ulei, pe pânză

(vândut)

O mare durere acoperită şi estompată de o tristeţe iremediabilă, peste care se poate arunca un văl de aparentă melancolie...poate aduce cuiva vre-un strop de bucurie?

Nu mi-am pus această întrebare decât acum pentru că am găsit şi răspunsul .

Se spune că marile opere au inspiraţia în mari dureri- dezamăgiri sau mari bucurii .

 Eu cred că acesta este un adevăr.

POVESTEA TABLOULUI

Intr-o noapte, cineva foarte drag mie mi-a spus că nu poate dormi pentru că-i este frică de intuneric. I-am spus să lase lumina aprinsă şi muzica în surdină ... Atunci am auzit o explicaţie care mi-a tăiat respiraţia:

"nu mi-e frică de noapte , nici de linişte , mi-e frică de întunericul din mine"!

Mult timp, am purtat cu mare durere în sufletul meu  această expresie.

Am încercat să mă eliberez de durere, pictând-o şi făcând loc altor dureri şi mai mari.

Pictura înrămată stătea la loc de cinste alături de altele, până într-o zi când cineva a achiziţionat-o !

Nu-mi venea să cred , am mângâiat-o, cu oarece regret am ambalat-o şi dusă a fost...la Paris!

Desigur banii m-au ajutat la cea mai mare investiţie din viaţa mea.

Aceasta a fost de fapt prima bucurie deoarece pictura mea a ajuns la un loc de cinste,

 aveam să aflu mai târziu, într-o colecţie

de mari opere de artă.

Am mai scris despre pictura mea, am regretat plecarea ei , de parcă mi-ar fi  plecat un copil de acasă.

Cu noua proprietară m-am mai întâlnit, am rămas prietene! Mi-a trimis poze cu pictura mea, pusă în ramă , era şi mai frumoasă.

Fiica mea simţindu-mi dorul a zis: "lasă mami că tu-ţi faci altul, la fel!"

În anul acesta, la cursurile de pictură din cadrul proiectului ARTĂ ŞI TRADIŢII PENTRU SEBEŞ,

mi-am pictat iar tristeţea, adică cicatricea...

IELELE

pictură, acrilice,

pe pânză

Pictura a fost expusă după cum se vede în poză, în prima mea expoziţie!

Totuşi nu este aceea...a durerii mele, este alta, mai mare , mai veselă.

Mare mi-a fost surpriza când la notificări pe facebook, am văzut că o fotografie de-a mea a fost distribuită de cineva (nu ştiu de cine, dar îi mulţumesc în sinea mea) pe o pagină de artă:

Great artworks  !

Desigur am căutat imediat, curioasă, să văd la care pictură se referă!?

Voi ce credeţi? La prima sau la a doua din cele multe afişate pe FB ?

A fost a doua bucurie , adusă de aceeaşi mare durere pictată cu ani în urmă! Sunt mândră şi bucuroasă de lucrările mele...

Mulţumesc celor care m-au încurajat şi ajutat să-mi împlinesc visul vechi :

fiica mea Maria şi prietele ei,

prietenele mele reale Măriuţa R, Maria B,

prietenii virtuali:

Kariana Paraiszt,

Dan Brad,

Mihai Olteanu,

Dori Susan- pictorul şi iniţiatorul ARTTRAD SEBEŞ, precum şi al proiectului

ARTĂ ŞI TRADIŢII PENTRU SEBEŞ.

PS:

nu vă abandonaţi primul vis, nu renunţaţi la luptă pentru ceea ce doriţi să faceţi în viaţă, nu uitaţi că orice mare durere are ascuns în ea un dram de bucurie, trebuie doar căutat!

B.C.R. ARE GRIJĂ DE PENSIONARI

Înainte cu o zi de plecare în staţiune , la tratament, după ce impreună cu soţul meu, pensionar şi el, am achitat biletele cu tarif de 50% din pensiile fiecăruia, am cumpărat biletele de tren... am achitat nişte facturi  la întreţinere .... am constat că nu ne-au  rămas puţini  bani de buzunar!:(
Ce-i de făcut în asemenea situaţie?  Cauţi un împrumut pe la prieteni şi vecini şi "nu te rogi de nimeni".:)
Cel mai bun vecin de data aceasta, ca şi altă dată, a fost B.C.R. unde avem conturile de pensionari.
M-am adresat cu reţinere directorului sucursalei BCR, str. L. Blaga, fiind la parterul blocului în care locuim :
"aş putea solicita pensia în avans?"
Nu-mi venea să cred ce întrebare puneam...n-am mai auzit aşa ceva...
Răspunsul a venit promt şi afirmativ, DA!
Am dus în mare grabă 2-3 hârtii necesare întocmirii dosarului de credit atât pntru mine cât şi pentru soţul meu şi în aproximativ 3 ore analizele necesare erau facute, solicitarea trimsă la Bucureşti şi...
Minunea s-a petrecut! A doua zi banii solicitaţi, chiar ceva mai mulţi decât ne aşteptam erau în conturile noastre!
Mulţumesc personalului BCR pentru modul în care am fost serviţi şi atitudinea pe care o au faţă de clienţi în general, dar mai ales faţă de pensionari!

În staţiunea Moneasa a fost minunat cu ceva bani în buzunar!

MULŢUMIRI !!!

Clasamentul privind designerii artizanali a fost afişat azi.
Mulţumesc tuturor celor care au votat, mai ales celor care au onorat-o pe MARIA cu multe steluţe, 135.:)
Cititoarele FEMINIS, şi multe persoane care au văzut lucrările Mariei în realitate, au hotărât locul II, pe care s-a situat!
Cu speranţa că anul viitor va mai urca o treaptă, VĂ MULŢUMESC!

Puteţi vedea întregul clasament la bijuterii, haine, accesorii pe:

Top Designeri Artizanali 2011 - Clasament
http://www.feminis.ro/moda/top-designeri-artizanali-2011-clasament-18712

MODUS VIVENDI ! UN AN DE ...

Sărbătoresc UN AN de bloggereală!
Acum e momentul să „număr bobocii”, deşi nu e toamnă!:)
Mă pot lăuda cu cele 138 de persoane interesate de ce scriu eu pe blogurile mele şi le MULŢUMESC cu această ocazie pentru interesul care mi-l acordă.:)
Am patru bloguri:), pentru că nu am ştiut cum să fac o pagină nouă, dar am reuşit să deschid bloguri noi şi am rămas cu ele.
Pot spune că sunt mulţumită de amalgamul meu, deoarece pornisem aşa ‚’ntr-o doară...
De fapt îi scrisesem ceva poetului Adrian Păunescu, un comentariu pe blogul domniei sale. Am trimis comentariul în neant...pentru că nu aveam blog. Necăjită că nu reuşisem, m-am plâns fiicei mele iar ea, fiind şi sărbătoarea de Paşti, mi-a făcut cadou blogul: „heramariana”.
MULŢUMESC MARIA!
Dacă până la acel moment ştiam doar să caut poze , să ascult muzică si să vorbesc cu fiica mea pe NET, acum ştiu mult mai multe şi mai învăţ!
Nici nu vă imaginaţi cât m-am bucurat şi m-am mirat când am văzut primul cititor şi critic al meu ANDREIRADUM alias ŢUGULEA, după aproape patru luni de postat am început să am surprize... A apărut în viaţa mea virtuală : CRISTIANA, DAN, ALINA, CĂLIN HERA, SORIN , GABI, ANGELA, MARGUSTA....şi mulţi... chiar 60 de persoane la fel de importante pentru mine !
Dacă Sorin, zis SO, m-a îndrumat cum să postez un zâmbet (nu cunoşteam semnele), după un timp mi-am dorit să scriu cu diacritice şi mi-au sărit în ajutor Alina si Cristiana, le mulţumesc din suflet că m-au determinat să nu abandonez. Treceam printr-o spaimă...aceea de a nu fi ridicolă, de a nu scăpa vre-o greşeală...şi totuşi: „errare humanum est”!
M-am simţit onorată când am fost invitată şi acceptată să scriu PA-uri dar...nu am fost destul de pregătită în competiţia cu gazetarii adevăraţi şi m-am limitat la Paşi PA-uri pe blogul meu.
MULŢUMESC de îndrumări lui CĂLIN HERA!
Ca să mă cunoaşteţi mai bine . am început PA-ul biografic...spre final veţi avea o mare surpriză...dacă apuc să termin tot ce am de scris.
Nu l-am uitat pe DAN, l-am lăsat la urmă pentru că-mi prinde bine ironia lui fină, prin care mă comentează, mă critică, mă face să râd...mă susţine moral când simt nevoia să mă retrag etc.
Îmi aduc aminte cum ne-am cunoscut; voiam să scriu şi eu la „MITUL LUI SISIF”, dar săltasem etapele, apoi m-am pierdut în hăţişul blogurilor...
MULŢUMESC DANUŢULE!
Ultima realizare mare, a mea, ca bloggeriţă: SUNT AUTOR PE 100 RO !
Nu-i de ici de colo, să-ţi permiţi să postezi pe acest blog, unde zilnic trec cu privirea sute-mii de cititori critici, curioşi, poate invidioşi...unii foarte pregătiţi în materie de scris, alţii scriitori de meserie, redactori, poeţi adevăraţi sau în devenire.:)
Pentru această ipostază a mea de „autoare”, MULŢUMESC lui FERI!
În final pot să spun un adevăr: scrisul pe bloguri a devenit pentru mine un :
„MODUS VIVENDI”