SĂRBĂTOAREA DIN PARC

Oare vine ploaia ?

Dacă plouă, oare vine lumea?

Puţin mohorât, dar încep să se adune prieteni, rude, vecini...

Cu Tatiana la o cafea, cu speranţa că timpul ţine cu noi...:)

şi parcul s-a umplut de "prietenii frumosului"

muzica uşoară, muzica populară, dansurile dar mai ales expozitia de pictură , a ţinut lumea în parc până s-a întunecat!

Cunoscuţi sau nu, fotografiau, filmau, admirau, ne pozam împreună "de bucuria de a ne fi aflat" acolo!

DORI, MONICA, PETRICĂ, FIRUŢA nume mai mult sau mai puţin cunoscute au cules ropote de aplauze

prin ceea ce au transmis vorbind scurt şi la obiect, dar pătrunzând la sufletele celor prezenţi!

Câteva persoane , "artişti amatori" la prima expoziţie...ne-am permis să "pictăm în văzul lumii"!

Admiratoare, prietena mea Măriuţa, a făcut multe poze şi a petrecut mult timp în parc!

Mai multe poze în postarea următoare!

SĂRBĂTOAREA PRIMĂVERII- PAŞTELE

DE 8 MARTIE, PENTRU PRIETENELE MELE!

Conferinţa de la Stanford !

"Ultima prezentare era despre legătura minte-corp, relaţia între stres şi starea proastă fizică.
Vorbitorul (şef de psihiatrie la Stanford)spunea, printre altele, ca unul din cele mai bune lucruri pe care un bărbat le poate face pentru sănătatea sa este de a se căsători cu o femeie, în timp ce femeia, unul din cele mai bune lucruri pe care poate să le facă este cel de a cultiva relaţia cu prietenele.
La început, toată lumea a râs, dar el vorbea serios.
Femeile au contact între ele în mod diferit şi îşi oferă sisteme de sprijin care le ajută să lupte cu stresul şi experienţele grele ale vieţii. Fizic, această calitate "timp pentru prietene" ne ajută să fabricăm mai multă serotonină-un neurotransmiţător care ajută să combatem depresia şi poate produce o senzaţie de bine.
Femeile împărtăşesc sentimentele lor, în timp ce bărbaţii adesea se relaţionează cu privire la activităţi. Ei rar se aşează cu un prieten pentru a vorbi de cum se simt faţă de ceva anume, cum le merge în viaţa personală. Munca? Da. Sport? Da. Maşini? Da. Pescuit, vânătoare, golf? Da. Dar sentimentele lor? Foarte rar.
Femeile o fac tot timpul. Noi împărtăşim din suflet cu prietenele şi asta, evident, e bine pentru sănătate.
Vorbitorul a spus că dedicarea timpului unei prietene e la fel de importantă pentru sănătatea noastră cum e joggingul şi gimnastica. Există o tendinţă să gândim că atunci când facem exerciţii fizice, facem ceva bun pentru corp, dar când vorbim cu prietenele - pierdem timpul şi deci ar trebui să fim ocupate într-o formă mai productivă. Nu e just!
De fapt, spuse el, a nu menţine relaţii personale de calitate cu alte fiinţe umane e la fel de nociv pentru sănătatea noastră fizică cum e şi fumatul.
De câte ori te aşezi la poveşti cu prietenele, dă-ţi o bătaie pe umăr şi felicită-te pentru că faci ceva util pentru sănătate.
De fapt, suntem foarte norocoase.
Deci să ciocnim pentru prietenia cu prietenele noastre.
Evident, e foarte bine pentru sănătate!
Să vedem dacă o vom practica mai mult!"
Textul de mai sus l-am primit de la o colegă de liceu şi îi mulţumesc!
Un pupic şi
poftiţi la un pahar de vorbă, plin cu ce vreţi voi!



Paharele au fost ornate de Maria Hera, fiica mea.

PICTURILE MELE,CADOURI VIRTUALE PENTRU VOI!

De ieri sărbătoresc şi nu am terminat...că aşa-i la noi la români...
bucuria sărbătorii poate ţine o săptămână întregă, dacă vreau eu!
Alături de autorii de pe 100 RO, am mulţi prieteni virtuali, de care sunt mândră şi doresc să le fac câte...

UN CADOU VIRTUAL!


Pentru CIPRIAN AL MEU:


Pentru MARIA MEA:

Pentru ELENA TOMA:


Pentru RAMONA:




Pentru METAXA:


Pentru IVAN "DOCTORUL MEU"

Pentru SemyazaANGEL:

Pentru ODORICA:

Pentru SO din Italia:

Pentru MĂRIUŢA:


Pentru ANGELAMEMERUŢA:

Pentru LILU:




Pentru FERI:

Pentru CRISTIANA:

Pentru ANDREI ŢUGULEA

Pentru TASHA:

Pentru DAN IOANITESCU:

Pentru ALINA:

Pentru OANA:

Pentru GEANINA:

Pentru APRIL:

Pentru CLAUDIA:

Pentru CORA:
Pentru ALESSIA:

Pentru ALEXANDRU:

Pentru MONICA:


Vizitatorilor şi celor care mi-au comentat sau criticat postările, cu respect:



PS:
dacă am scăpat din vedere pe cineva, îmi cer scuze.
Tablouri mai am, şi pot continua cu darurile:);
iar dacă cineva îşi doreşte cu adevărat tabloul meu, îl invit să vină după el!
DIN ARDEAL, VĂ PUP VIRTUAL!

MODUS VIVENDI ! UN AN DE ...

Sărbătoresc UN AN de bloggereală!
Acum e momentul să „număr bobocii”, deşi nu e toamnă!:)
Mă pot lăuda cu cele 138 de persoane interesate de ce scriu eu pe blogurile mele şi le MULŢUMESC cu această ocazie pentru interesul care mi-l acordă.:)
Am patru bloguri:), pentru că nu am ştiut cum să fac o pagină nouă, dar am reuşit să deschid bloguri noi şi am rămas cu ele.
Pot spune că sunt mulţumită de amalgamul meu, deoarece pornisem aşa ‚’ntr-o doară...
De fapt îi scrisesem ceva poetului Adrian Păunescu, un comentariu pe blogul domniei sale. Am trimis comentariul în neant...pentru că nu aveam blog. Necăjită că nu reuşisem, m-am plâns fiicei mele iar ea, fiind şi sărbătoarea de Paşti, mi-a făcut cadou blogul: „heramariana”.
MULŢUMESC MARIA!
Dacă până la acel moment ştiam doar să caut poze , să ascult muzică si să vorbesc cu fiica mea pe NET, acum ştiu mult mai multe şi mai învăţ!
Nici nu vă imaginaţi cât m-am bucurat şi m-am mirat când am văzut primul cititor şi critic al meu ANDREIRADUM alias ŢUGULEA, după aproape patru luni de postat am început să am surprize... A apărut în viaţa mea virtuală : CRISTIANA, DAN, ALINA, CĂLIN HERA, SORIN , GABI, ANGELA, MARGUSTA....şi mulţi... chiar 60 de persoane la fel de importante pentru mine !
Dacă Sorin, zis SO, m-a îndrumat cum să postez un zâmbet (nu cunoşteam semnele), după un timp mi-am dorit să scriu cu diacritice şi mi-au sărit în ajutor Alina si Cristiana, le mulţumesc din suflet că m-au determinat să nu abandonez. Treceam printr-o spaimă...aceea de a nu fi ridicolă, de a nu scăpa vre-o greşeală...şi totuşi: „errare humanum est”!
M-am simţit onorată când am fost invitată şi acceptată să scriu PA-uri dar...nu am fost destul de pregătită în competiţia cu gazetarii adevăraţi şi m-am limitat la Paşi PA-uri pe blogul meu.
MULŢUMESC de îndrumări lui CĂLIN HERA!
Ca să mă cunoaşteţi mai bine . am început PA-ul biografic...spre final veţi avea o mare surpriză...dacă apuc să termin tot ce am de scris.
Nu l-am uitat pe DAN, l-am lăsat la urmă pentru că-mi prinde bine ironia lui fină, prin care mă comentează, mă critică, mă face să râd...mă susţine moral când simt nevoia să mă retrag etc.
Îmi aduc aminte cum ne-am cunoscut; voiam să scriu şi eu la „MITUL LUI SISIF”, dar săltasem etapele, apoi m-am pierdut în hăţişul blogurilor...
MULŢUMESC DANUŢULE!
Ultima realizare mare, a mea, ca bloggeriţă: SUNT AUTOR PE 100 RO !
Nu-i de ici de colo, să-ţi permiţi să postezi pe acest blog, unde zilnic trec cu privirea sute-mii de cititori critici, curioşi, poate invidioşi...unii foarte pregătiţi în materie de scris, alţii scriitori de meserie, redactori, poeţi adevăraţi sau în devenire.:)
Pentru această ipostază a mea de „autoare”, MULŢUMESC lui FERI!
În final pot să spun un adevăr: scrisul pe bloguri a devenit pentru mine un :
„MODUS VIVENDI”