Persoane interesate

joi, 13 ianuarie 2011

ELENA SCRIA DESPRE...



Într-o zi, o prietenă mult mai tânără, studentă la ziarisctică şi prietenă cu fiica mea, m-a rugat să-i dau un interviu.
Am râs, credeam că glumeşte...dar ea vorbea serios, se pregătea pentru un examen şi...am acceptat mai în glumă mai în serios, i-am spus că îi ofer o duminică deoarece atunci eram încă în câmpul muncii.
Tocmai aveam un tablou în lucru, astfel că a avut ocazia să mă vadă şi pictând, poza de sus este realizată tot de ELENA CÂRCOANĂ.
După câteva ore de discuţii la o cafea şi o ţigară, iată ce a ieşit:



Portret

"Pictorita Mariana Hera"




"S-a nascut intr-o familie de oameni simpli, la 16 septembrie 1950 in Calarasi, judetul Cluj. Crescuta in mediul modest al unei comune, cu posibilitati banesti reduse, a stiut sa depaseasca barierele financiare si implicit conditia de "fata de la tara" prin caracterul ei emancipat si curajos. Ambitia a impins-o sa exceleze in pictura inca din clasele primare, dezvoltandu-si talentul pentru frumos mostenit de la parinti, dar si spiritul liber si nonconformist.
.......
Timp de aproape 30 de ani abandoneaza pensula in favoarea intemeierii familiei si a obligatiilor de servici, desenand totusi ocazional portrete. Aflata intr-o permanenta cautare de eliberare a sinelui, Mariana Hera se reconecteaza la energia artei, reluand astfel o relatie intrerupta mult prea mult cu prima ei dragoste, pictura.
"Arta te elibereaza de niste refulari, dar si de sentimente frumoase care nu mai incap in cutiuta sufletului"
O gasesc pe doamna Hera in fata trepiedului, pictatand dupa voia sufletului, bucuria transmisa de flori. Picteaza in picioare intr-o camaruta de bloc, cu jaluzele ridicate sus invaluita in lumina dupa-amiezei. Povesteste despre viata ei cu mult patos, cu incruntarile si sfortarile unei luptatoare care a avut de invins multe prejudecati pentru ca acum, aproape de iesirea la pensie, sa isi aline sufletul in tusele de culoare de pe panza. Picturile ei pornesc de la frustrari, tristeti si bucurii, sentimente intense care au marcat-o.
Picturile sale definesc cel mai bine paradoxul caracterului sau: forta si sensibilitate in aceeasi masra si transcende de tablouri in ochiul privitorului. Fie ca sunt pe panza, carton panzat sau sticla, tablourile tariesc prin energia ei, iar ea traieste prin fiecare dintre ele. Inspiratie gaseste in orice vine in contact cu ea, florile, oamenii, starile acestora, chiar proverbele si zicatorile. Imi vorbeste despre tablourile de suflet ca si cand reprezentarile ar fi palpabile: "Cand sunt suparata trebuie sa gasesc o umbrela de bucurie care sa ma protejeze de furtuna de deasupra capului! Imi proptesc cerul cu un camp de flori ca sa nu-mi pice ceru-n cap, de aceea am si denumit tabloul asa", surade pictorita in timp ce imi arata un tablou cu panselute si cer innorat.
Daca ar fi sa gaseasca un element definitoriu in picturile ei, artista marturiseste ca tablourile au ca punct comun doar intensitatea subiectului: "De fiecare data ma bucur sau ma intristez de altceva, de aceea nu pictez mereu acelsi lucru".
Mariana Hera transforma arta de a picta in momente de relaxare si de eliberare sufleteasca si marturiseste ca nu scapa de impovararea unui sentiment pana nu il incastreaza pe panza de pe trepied. "Anumite stari sufletesti persista zeci de ani in fiinta umana, eu le redau prin arta, altii prin altceva."
.......
Traieste orice sentiment la intensitate maxima si o impresioneaza detalii fine ce sunt trecute cu vederea de cele mai multe ori. Firea ei sensibila, diferita de a celora din jurul ei, nonconformismul, originalitatea si curajul de a evidentia adevaruri prin simpla alaturare de culori, i-au dat o aura intriganta, atragand atat critici pozitive cat si negative. Pete in soare este unul din tablourile prin care evidentiaza falsa demnitate afisata de anumiti oameni, faptul ca nimeni nu este perfect cinstit, toata lumea avand pete in soare. Furtuna in liliac, trateaza frustrarea unei cautari fara izbanda, artista fiind in cautarea culorii desavarsite. Tablourile Pustiu si Familia redau prin motive marine -scoici solitare- si porumbei in ascensiune, imaginea artistei asupra familiei ei, evidentiand subtil unitatea dintre membrii acesteia.
Desi pare ca se harneste doar cu incarcatura sufletului ei, artista este foarte bine ancorata in realitate, fiind interesata si de problemele sociale. Una dintre aceste probleme care o intriga sunt drogurile. Aceasta tema a redat-o prin doua tablouri reprezentand campuri de maci Iluzia si Aluzia, punctatand faptul ca drogurile absorb viata in gauri negre fara iesire.
Dupa incursiunea in semnificatiile picturilor ei, doamna Hera isi reia locul in fata trepiedului.
Tablourile sale isi asteapta admiratorii in casa artistei, unde usa este deschisa cu cel mai mare drag iubitorilor de pictura si frumos."

PS:

Elena şi-a luat cu foarte bine examenul iar eu am păstrat acest "document" în cutiuţa sufletului de pe calculator.:)

6 comentarii:

Ana Maria spunea...

Foarte frumos articolul! Mi-a placut mult, asa am avut si eu ocazia sa te cunosc mai bine! :) Si eu pictez din cand in cand insa, pentru a ma reconecta cu mine si pentru a reda viata in culori!

karina spunea...

:)) felicitari, Mariana! Pup!

hera mariana spunea...

Ana Maria,
îţi mulţumesc pentru comentariu şi îţi dau un sfat: dacă pictezi, nu abandona pensula, nu face pauze mari că o să-ţi pară rău.:)
Talentul chiar dacă este "mic", trebuie cultivat...:) se face MARE şi rămâne ceva semnat de tine!

hera mariana spunea...

Karina,
mulţumesc de trecerea pe aici
şi pentru felicitări, te pup!
PA!:))

,Mamalu......... spunea...

Este suficient sa admiri ce iese din mainile acestei maestre a frumosulu pentru a simti ca esti un om mai bogat,mai implinit ,mai intelept.
Putere de munca si multa inspiratie in continuare.
Pupici

hera mariana spunea...

Mulţumesc MAMALU'