Persoane interesate

duminică, 9 ianuarie 2011

IUBIŢI-VĂ NUMELE!


MOTO:

„Nu-ţi voi lăsa drept bunuri, după moarte,
Decât un nume adunat pe o carte, ...”
TESTAMENT
de
TUROR ARGHEZI


De când ne ivim pe lume, primim în dar un nume şi un prenume.
Între actul iniţial unde a fost pentru prima dată înscris, numele ne urmează, nefiind umbra noastră ci reprezentând fiinţa, până la înscrierea lui pe o piatră funerară.
Majoritatea oamenilor îşi iubesc numele atribuit de părinţii lor, îl poartă cu mândrie din grădiniţă, prin şcoli şi facultăţi, pe la studii înalte, făcându-şi un RENUME pentru el şi neamul său. Cunoaştem foarte bine românii plecaţi în lume şi care prin renumele lor au ridicat neamul românesc la rang înalt.
Unele fete îşi iubesc numele de familie atât de mult încât la căsătorie nu renunţă la acesta ci îl adaugă lângă cel al jumătăţii sale.
Mai demult fetele şi femeile brodau iniţialele numelui şi prenumelui pe batiste şi pe alte obiecte , dovadă că îşi iubeau numele. Ce să mai vorbim de familiile regale şi emblemele lor.
Există însă persoane care nu acceptă numele familie, schimbându-l oficial.
În ultimul timp părinţii pun mai multe prenume copiilor, astfel aceştia pot să-l aleagă de mici pe cel mai atractiv.
Cunosc un caz în care un elev de clasă primară, auzind zi de zi cum învăţătoarea îl atenţiona pe Dănuţ să stea cuminte, el fiind un copil liniştit, s-a dus la părinţi şi le-a spus: „nu mai vreau să mă cheme Dorin, vreau să mă cheme Dănuţ!”
De regulă când un copil ajuns matură, pleacă din casa părintească având în minte ultimul sfat primit „ ai grijă să nu ne faci numele de ruşine!”
Fiecare om cumpătat are grijă lângă ce alte nume îl aşează pe al său. Chiar dacă este pe o listă cu revendicări sau proteste, pe un tablou sau pe o carte sau mai nou pe un blog, numele îi reprezintă ideile şi modul de viaţă în mare măsură.
Chiar şi cei care-şi gravează numele pe o piatră sau îl scrijelesc pe un copac...spun ceva despre ei...
Numele şi prenumele ar trebui să i se potrivească purtătorului şi mă gândesc oare să fie predestinat?
Dacă cineva citind viaţa lui Ciprian Porumbescu, ascultând muzica sa, văzând filmul vieţii şi iubirii lui... îşi botează copilul Ciprian, poate afecta destinul şi viaţa copilului? Mai ales când acesta îşi iubeşte numele?
Nu degeaba orice rugăciune începe şi se termină cu:"ÎN NUMELE TATĂLUI"...
Credeţi că nu are nici o legătură cu ce am scris eu mai sus?
Eu cred că toate sunt bine legate între ele.
IUBIŢI-VĂ NUMELE!

4 comentarii:

Mamalu.... spunea...

Prenumele de Florentina mi-a fost drag tinand cont ca de sarbatoarea Floriilor natura se trezeste la viata si atat de drag ca mi-am botezat si unicul fiu cu numele Florin.

DoarATAT spunea...

Buna Ziua ! Doamnei "hera mariana" !
~
Un AN mai BUN, plin de realizări Benefice !
La Mulţi Ani ! Cu Sănătate, Iubire, ARMONIE, alături de cei dragi !
~
Vă mulţumesc pentru ACEST articol, mai ales !
~
Cornelius, :)

hera mariana spunea...

Mamalu'
mulţumesc de trecerea pe aici şi îţi amintesc faptul că LILU, cred că vine de la Liliana, de la liliac, scânteie sau boroştean cum se i mai zice în Ardeal!
Şi mie îmi place numele Florin!

hera mariana spunea...

Mulţumesc Cornelius!
UN AN BUN SĂ AI ŞI TU! BUN, BUN, BUN
şi cu ceva picturi.:)