Persoane interesate

miercuri, 14 octombrie 2009

UN DOLAR PE TERRA

Un prieten italian mi-a spus o povestioara : "...dupa razboi multi italieni au plecat in America la munca, pentru a-si intretine familiile. Cind au pus piciorul pe pamintul american, batea vintul, iar printre frunze si hirtii, zbura si un dolar ...Un italian tinar l-a vazut, dar a dat cu piciorul in frunze zicind: vafancu..., in loc sa se aplece si sa ia dolarul. A muncit italianul ani lungi si grei , pina a adunat ceva ca sa se intoarca acasa, dar niciodata nu a mai gasit UN DOLAR PE TERRA". Aici era vorba de o mindrie personala, tinereasca...
Alta povestioara de alta natie : "...am fost si eu in Turcia la cumparaturi, ca multa lume, dar de fiecare data imi faceam calculul la punga de mohair, cu un calculator mic sa vad daca pot cistiga ceva. O data l-am prins pe un vinzator turc care vroia sa ma insele- zicea ca mine, dar socotea ca el, iar suma totala avea intotdeauna un plus in favoarea lui. I-am spus in fata, destul de furioasa, exact cu cit imi cerea mai mult. Turcul, care era si patronul, si-a cerut scuze si mi-a dat urmatoarea explicatie: "daca pe mine m- a facut Alah mai destept decit pe altii, nu-i pacat sa cistig de la cei prosti..."
Ma gindesc eu, oare guvernantii si parlamentarii nostri, nu sunt cumva turci?, de nu se mai inteleg, insa, pe de alta parte, se tot imbogatesc de pe noi ...care suntem 'prostii'...
Alta mica intimplare, ar fi sa gasesti un banut fara nici o valoare, in ziua de azi, si sa nu te apleci sa il ridici pentru ca nu prea ai ce face cu el... Dar eu ma voi apleca, pentru ca voi face o matanie, pe care altfel nu as face-o din mindrie. Ma voi apleca din respectul fata de energia acumulata in banut. Si pentru ca, daca stau sa analizez mai bine, mai intii a fost gindit, apoi desenat, apoi turnat, stantat, scos pe piata, a trecut deja prin multe miini; apoi cineva a muncit pentru el sa-l merite, s-a bucurat cind l-a primit, l-a inmultit, apoi l-a valorificat pentru sine si in final cineva l-a pierdut, s-au l-a aruncat... Nu-i pacat de energia acumulata in el? Eu am sa-l ridic...
Dar de unde am plecat? Italianului ii parea rau, batrin fiind, dupa dolarul care nu-l ridicase in tinerete de pe terra. La noi se zice : "Da-i doamne romanului mintea de pe urma".

2 comentarii:

aalliinnaa spunea...

Da, nu e bine sa dai cu piciorul norocului, ca alta data nu se mai intoarce.

Iar guvernantii nostri, or fi ei turci, dar noi suntem romani... si-au mai venit turcii odata si-au cerut pamant si apa si s-au facut tot o apa si-un pamant. Eu am incredere in romanul de rand care e tot ce se poate fi, numai prost nu-i...

heramariana spunea...

Draga AALLIINNAA,
multumesc de comentariu, nu vreau sa ma pling, dar mereu comentez, ce se intimpla la noi.
Cred ca tu esti mai tinara si nu te intereseaza pensia inca. Dar noi pensionarii, am contribuit cu bani pentru zilele negre(ce ni le fac acesti conducatori), la statul roman, nu la FMI, sau in alte parti. Noi nu suntem cersetorii copiilor nostri, nici greutati in spatele celor ce azi muncesc. Noi avem dreptul la o viata decenta pe care acesti politicieni, ne-o fura zi de zi. Poate ai parinti si intelegi ce spun.
Te pup,cu drag M.