Persoane interesate

sâmbătă, 31 octombrie 2009

VREAU SA TRAIESC NORMAL


DRUMUL SPERANTEI- un tablou inspirat din viata de zi cu zi, de drumul pe care mergem cu totii, indiferent de statusul fiecaruia...pasii ne duc spre infinit.

NU vreau sa mai aud: "DE CE VA E FRICA NU SCAPATI", pentru ca eu stiu cum sa scap cind mi-e frica de ceva: intru in miezul problemei, il despic, il farimitez pina il inteleg apoi il spulber de nu se mai vede, si asa scap. De fapt, frica nu exista, decit in mintea noastra, uneori. De acolo trebuie sa pornim anihilarea ei, din mintea noastra.
Nu vreau sa mai aud ca nu sunt banuti pentru pensii, trebuie sa fie!!!! pentru ca altfel, va fi, vai de ei si de neamul lor , ce se va intimpla!
Trebuie sa intram odata in normal, da nu cu unii ca N. Meyr, sau cum il cheama pe acela care ajunse-se pina acolo, sa ne fie presedinte (in imaginatia lui), dar avea ceva semnaturi de sustinere. Parca nu ne-ar fi destui nebunii, infractorii, suspectii si nesabuitii nostri, mai ridicam in slavi si : haisamii, munafii, meyrii si altii de teapa lor- nu ma refer la natii, ci la felul de a fi, al acestora.
NU doresc, sa devina tara un stadion, de futbol, unde sa dirijeze nea Gigi!
NU mai vreau sa aud de frauda electorala!
NU vreau nici un fel de slogan, nici "sus patria" ca s-ar putea sa ramina SUSpendata de tot!
NU mai vreau raspunsuri mincinoase, pentru ca nu mai vreau sa pun intrebari!

NU MAI VREAU!!!!!!!!!
Am devenit negativista? Oare? Sa termin cu NUUUL.
VREAU SA TRAIESC NORMAL !

2 comentarii:

Dan Ioanitescu spunea...

NORMALUL ESTE O CATEGORIE FOARTE GREU DE DEFINIT.
Nu poate fi inteles decat contrapunandu-l anormalului.
Normalul la romani este exact ce vedem la televizor. Altfel de normal, cel pe care ti-l doresti, marii gloate-talpa tarii i se va parea absolut anormal.

Suntem un popor de anormali. M-am convins. De-aia nu ma mai uit la televizor.

heramariana spunea...

DAN,
ca raspuns la comentariul tau, cred ca o sa pun de-o postare...
Cert este ca linia dintre normal si anormal e atit de subtire, incit daca ea s-a rupt, nici nu mai stie, cel ce a trecut prin ruptura, ca el este dincolo de linie.
E foarte trist si dureros, sa asisti la asa un fenomen, si sa nu poti face nimic...Dar suntem datori sa speram si sa ne straduim.
PS:
Ce bine-mi pare ca mi-am facut blog, ca ne-m gasit si ca am cu cine-mi prinde mintea. Am inteles bine ca tu esti arhitect? Mi-ar placea sa-ti dai parerea despre pcturile mele, ca ma "chinuie talentul".Poate le-ai vazut pe blog si te-ai ris de ele, sau poate nu...