MI S-A RUPT FURCUTA-N DOUA

Am zis la inceput ca:" viata incepe la 60 de ani", ce bine ca nu am zis "la 59", ca nu mi-ar fi iesit aceasta postare, care are rostul ei, sau al meu ...cine stie cum o mai fi si cu rosturile, ca s-au rostogolit de- au ametit, si ele si rostuitorii. De azi am intrat in anul meu de pomina! Merg pe 60 de ani si mi-am propus sa ma EURO-CAPITAL-SALBATICO-PROCREEZ.

Mi-a ramas un neuron, dintr-o alta epoca, din viata de pina acum si am de gind sa-l exploatez, sa il reinventez si chiar sa-l inmultesc. Credeti ca neuronul meu nu se poate dezvolta si divide? Neuronul meu de ce nu s-ar inmulti ca banii si averile unora de virsta mea, care sunt rostuitorii lumii noastre, in care spun ei ca "traim bine".

Am fost si inca sunt o naiva, nematerialista, (chiar atunci cind imi propun sa cistig, nu-mi iese, la partea material- financiara ma refer) asa ca, in acest an de AUTO-EURO-PROCREERE, mi-am transformat neuronul in EURON. Ce frumos inceput, acest cuvint ma contine pe mine, "EU", contine "RON-ul" care are importanta lui, foarte mare, atunci cind nu- l ai, dar mai ales cuprinde "EURO", daca te uiti la cuvintul scris, si culmea iti aduce aminte si de neuronul meu initial.
Va spuneam ca nu-mi prea reuseste cu partea material- financiara, zic asta pentru ca nu demult am luat o teapa si imi cer scuze de la cititorii blogului meu, care desigur au vazut niste reclame dupa fiecare postare, si au inceput sa ma ocoleasca. Am vrut sa fac bani cu blogul, sa convertesc in bani, si cum am adunat 10 dolari, a intrat robotelul si mi-a radiat contractul, cu explicatii si fara drept de replica, asa ca...

Eu si asa am sa scriu ce gindesc si cum traiesc, ca sa stie si altii ce-i asteapta, sa se pregateasca mai bine decit mine pentru viata de pensionar roman.

Eu ma pregatisem in felul meu: mi-am pus termopane, mi-am cumparat un aparat de aer conditionat cu umidificator, o centrala termica, niste conditii minime sa pot trai...Dar surpriza, nu am adunat bani, ca nu am avut cum, dintr-un salar normal al industriei noastre (aproximativ 700-800 lei), asa ca din luna mai, cind am depus dosarul la casa de pensii, am ramas fara nici un venit oficial. Cum "la omul sarac, nici boii nu-i trag", am patit-o si eu; mi s-a terminat boiaua, am inlocuit-o cu ardei rosu, calit; mi s-a treminat cafeaua, de- asta, spun drept, am primit de la prietenii care au venit de prin alte tari in vizita, asa ca m-am scos; mi s-au terminat banutii, dar mi-am gasit repede remediul si am inceput sa merg la diferite concerte cu intrarea libera, la expozitii cu sau fara vinzare, unde se poate intra fara bilet; dar cel mai des am mers in acest timp prin galeriile de arta existente in oras, cit si prin cele virtuale. ... Si inca ma simt bine, dar nu traiesc bine.

Nu stiu cit mai am de asteptat, pina voi primi banii pentru pensiile pe ultimile 5 luni, ca vine iarna, iar facturile nu vor mai fi suportabile. De fapt, ce s-a intimplat, mi-au gresit calculul pensiei si probabil, daca am depus contestatia oficial, mai astept vre-o 3 luni pentru recalculare...eu cred ca aceia care lucreaza acolo sunt platiti si nu au voie sa greseasca, modificandu- mi viata sau sa elimine ceva din ea, caci eu imi asum tot ce a fost pina acum, bun sau rau, si suport consecintele..
Dar, iar am divagat de la ideea initiala, partea cu furculita (tacimul acela foarte important la masa omului) care chiar daca nu era de argint, mi-a parut foarte rau dupa ea, ca nu sunt vremuri de cumparat furculite acum. Nici nu va imaginati ce am facut, nu am aruncat-o, mi-am pus neuronul in miscare si a iesit ceva super: la partea cu tepi i-am pus miner de lemn, iar la cealalta jumatate un miner de pix gol si au iesit doua instrumente cu care pot picta , pentru ca un spaclu e mult prea scump pentru mine, ( am primit cadou vre-o 3 bucati) dar acum am de ma pot tine toata viata, tinind cont ca doar de acum intr-un an incepe viata mea LA 6O DE ANI.

Daca ai un neuron, DINTR- O FURCULITA RUPTA, FACI UN EUROn.

Nota: Vreau sa stiti ca bunica nu zicea furculita, ci furcuta, caci vine de la furca de adunat iarba si finul, dar acum o dezmierdam si punem diminutive chiar si unde nu e cazul...

.

HALUCINATIE...AUD UN TROPOT...

Aud un tropot, de catre Arad sau Timisoara...nu e tropotul de cai, acela care il auzi daca pui urechea pe pamint; nici acela care se aude atunci cind asculti prin pilnie peretele; nici de mare cind asculti in scoica... Este tropotul de pasi batrinesti, ingreunati de demnitatea datoriei implinite, dar hotariti sa ajunga unde si-au propus. Unde se duc oare ei pe jos, de ce se duc pe jos? Doar sunt pensionari si au bilete gratuite pentru tren?
Au pornit intr-o calatorie, poate ultima, pe jos, sa vada lumea cu ochii lor, ca de excursii in circuit nu au valuta necesara. Au planificat un drum lung si cu un rost , vor sa ajunga departe! Erau doar citiva cind au pornit dar pe parcurs li s-au alaturat si altii, din ce in ce mai multi. Intii se duc pina la Galati, la fostul laminor de tabla sa-si puna plachiuri pe papucii lor vechi de piele, grijiti din alta epoca. Pe drum, i-au mai pingelit, undeva pe la mijlocul tarii, la un pantofar (sustar) ca si pilea se mai rupe. Oare o fi vrind INDIANUL acela de la Galati sa le dea tabla necesara de plachiuri? ...acele metale sub forma de semi-cerc, cu niste gauri prin care se bat cuite mici si se ataseza pe virful papucilor si pe calciie, pentru a nu se tocii. De la Galati, unde vor negocia la singe cu patronul, pina vor rezolva problema se vor intoarce spre Bucuresti, sa vada daca nu cumva ii primeste domnul Mihai G. la emisiunea aceea, unde poate merge oricine si spune orice. Doamne dar ce tropot special, in noapte, in liniste, pe autustrada masinile si tirurile au tras pe dreapta sa treaca acest convoi special, ordonat, tacut si solemn. Va imaginati cum tiuie plachiurile lor metalice in noapte? Inspaimintator...
De ce vor sa intre la Mihai G.ca doar sunt prea multi, nu se poate... S-au gindit ei si la asta ca doar sunt "oameni cu scaun la cap", au scoala vietii, de aceea si-au ales un singur reprezentant si o singura intrebare: unde in America il pot gasi pe d-l NEA_GOE? Nu e vorba de d-l Goe a'lui I.L.Caragiale, nu , acela era destul de bine educat... Ei il cauta pe neaGOE, care a fost prezent intr-o emisine, mai demult, la domnul Mihai, si le-a promis ceva... Cica tinarul acela frumusel sta bine, merci, pe banii lor si ai tarii in America si ne reprezinta cu mult interes, si gindeste si scrie niste texte literare, in care, a facut referire si la batrinii tarii. Ba mai mult le-a promis ceva dupa ce i-a descris intr-o maniera deosebita, specifica literaturii lui, de tinar bine educat de parinti, bine scolit de profesorii sai (oare unde o fi invatat, in ce scoala, cite facultati o fi absolvit), a cui o fi , l-or fi auzit parintii, bunicii si profesorii lui?

Iata ca au aflat: neaGOE este la New York este consultant pe probleme de cultura, il reprezinta foarte bine pe d-l H.R.Patapievici.

Cred ca am avut halucinatii, nici emisiunea d-lui M.G., nici marsul batrinilor nu au fost adevarate, cautati-l totusi pe NEAGOE, el merita citit, premiat, si tinut in America, este un biet neinteles de mine si de noi muritorii de rind.

P.S. Daca nu ati inteles nimic din halucinatia mea, revedeti emisiunea "Sinteza zilei" din data de 3-09-a.c., cel putin prima parte si ascultati-l pe neaGOE si un fragment din emanatia sa cerebrala.

CHECICHEBUCAS

Pe vremea copilariei mele, in Ardeal, ne jucam un joc ciudat, cu acest nume ciudat, provenind din limba maghiara. Jocul consta in a ne da peste cap, pina la un loc stabilit, de acolo inapoi spre punctul de pornire. De fapt, ne rostogoleam doar inapoi, cu spatele, nu inainte si inapoi, cum ar fi fost normal. Desigur cistiga cel care ajungea in timpul cel mai scurt, la punctul de plecare, doar ca la intoarcere nu mai aveam directie si nu mai nimeream punctul de plecare.
Asta s-a intimplat cu tara mea si tot asa merge: de-a CHECICHEBUCASUL.
De ce mi-am adus aminte de acest joc? Pentru ca ma intreb incotro se indreapta tara mea, ce se intimpla cu valorile ei, cu tinerii nostri? Toate valorile s-au rasturnat, totul, mi se pare mie, sau chiar este, de-a- ndoaselea. Stati si judecati: muncitorii nu mai sunt muncitori, ci someri; intelectualii nu se mai arata, stau ca strutii ascunzindu-si capetele intelepte in cine stie ce; de tarani ce sa mai zic ca sunt intorsi in epoca de piatra, traiesc din troc sau din nimic; parintii nu-si mai pot intretine copii si scade populatia tarii intr-un ritm ametitor; tinerii inteligenti si curajosi, dezamagiti si gata pregatiti in scolile noastre, pleaca din tara; batrinii tarii care au muncit toata viata lor, pentru copii si pentru tara asta, acum sunt o povara si toti ar vrea sa scape de ei, sa nu le mai dea pensiile ce li se cuvin, pensii ce au fost de fapt reduse la un fel de "mita pentru cersetori"; sistemul sanitar, invatamintul, justitia, serviciile secrete nu mai sunt secrete, toate s-au dat de-a CHECICHEBUCASUL si nimeni si nimic nu mai nimereste punctul de plecare, dara mite tinta spre care am pornit. Vreau sa spun ca nu ne mai intoarcem inapoi, ca nu mai avem la ce, dar nu mergem nici inainte, si atunci...
SA TRAITI BINE! zise presedintele, de-ar trai si el cu familia lui, tot asa de bine...
Cum sa ne apropiem de tinta si cu cine? cu Magaru, cu Jenica si Gigica, si altfel de Boierica...
Il intreb pe domnul presedinte: unde ne duci omule, dar domnia ta QUO VADIS, nu crezi ca ar trebui sa faci mai bine un CHECICHEBUCAS?

MI-AM ALES UN PRESEDINTE

Dupa emisiunea de aseara a d-lui M.G. la care a participat, ca invitata, o tinara pe nume ALEXANDRA, nu am putut adormi de un gind greu. Am vazut in aceasta Alexandra, o prima floare pentru primavara ROMANIEI. Stiu ca nu se face primavara cu o floare, dar m-am gindit ca trebuie sa o ajutam. Ghinionul e ca majoritatea celor care ar ajuta-o nu au calculatoare, poate nici televizoare, sau pur si simplu s-au scirbit sa se mai uite, si deci nu au auzit ideile bune ale acestei tinere. Am inteles ca Alexandra a conceput un manifest: "Nu aceasta este Romania mea". Imi pare rau ca nu am retinut numele si nici site-ul daca cineva citeste postare mea si ma poate ajuta, il rog, sa-mi scrie.
Gindul care nu m-a lasat sa adorm, este acela de a gasi un candidat la presedintia tarii. Un om integru, credibil, onest, sufletist, drept, fara antecedente penale, curajos, demn, cunoscut, patriot, aratos daca se poate, sa nu fie sarac cu duhul, nici cu banii... culmea, as dori sa fie si real.
Asa ca m-am hotarit sa-l caut: este inalt ca un brad, tare ca un stejar, deci dupa mine aratos; a umblat prin lume, dar s-a intors acasa si rabda, cu noi romanii, mojiciile si nimicniciile celor care conduc aceasta tara, deci zic eu ca este patriot. La relatiile care le are cu occidentul si nu numai, eu cred ca ar putea sa aduca mari investitori in tara si sa ne mai puna pe picioare cit de cit, creind locuri de munca. Pina acum nu stiu sa se fi coborit la a se propune singur presedinte, desi parca i s-a sugerat cindva, dar a refuzat. Deci cred ca este un om demn si integru, pentru ca nu a vrut sa se compromita cu cei care se aflau atunci pe culmi. Nu-i cunosc conturile bancare, dar stiu sigur ca nu este sarac, are afacerile sale si nu va umbla cu smecherii, tinindu-i pe romani de prosti, cum fac actualii... Eu nu-l cunosc personal si nici nu este necesar, dar imi inspira increderea pe care nici un candidat cunoscut de pina acum nu mi-a inspirat-o. De regula l- am ales pe cel mai putin rau sau nu m-am dus la vot.
Dar cum nimeni nu-i fara pacat, as dori sa renunte de tot la vinatoarea de mistreti, sa fie mai discret cu fetitele sau sa-si aleaga una potrivita cu statutul sau, si sa-mi fie presedinte.
VREAU SA FIE PRESEDINTELE MEU ACEST OM, uite ca i-am uitat numele...

CEA MAI VALOROASA INVESTITIE

Cu oamenii saraci e jenant sa vorbesti despre bani. Intr-o zi ii spuneam fiicei mele ca, noi de fapt nu suntem saraci, doar ca nu avem bani acum. Nu suntem saraci pentru ca avem unde sta, avem ce minca, cu ce ne imbraca si incalta, avem familie si multe neamuri imprastiate prin lume, avem prieteni- nu multi, dar bine selectati de situatiile prin care am trecut...
De fapt EU nu am bani, pentru ca am inceput o investitie, cea mai buna in lumea asta, dupa parera mea.Va intrebati desigur, care o fi cea mai buna investitie? Eu nu sunt consultant financiar si totusi pot sa-mi sustin ideea pina-n pinzele albe: cea mai buna investitie este in fiinta umana. Cred ca ati inteles deja, investesc luna de luna, in studiile fiicei mele si fiind a doua facultate, este cu taxa automat, in Cluj, la Arte- design vestimentar. Dar sunt foarte bucuroasa de ce face si multumita de rezultatele ei. Sunt hotarira sa o sustin, chiar din pensia de 488 de lei, pina isi va lua si masteratul.

Nu ma pot abtine sa nu fac si o gluma. Poanta este ca eu am patit ca evreul din banc: in luna mai, dupa ce mi-am depus dosarul de pensie, m-am gindit ca o sa rabd o luna- iunie- apoi daca am vazut ca nu am primit decizia, m-am hotarit sa mai rabd o luna... Oricum era vacanta si vara e mai ieftin traiul. Dar iata ca a venit luna august cu decizia, care mi-a adus marea surpriza. Desigur ca am cerut sa mi se dea fisa de calcul, am mai cheltuit vre-o 50 de lei, si 2 zile munca, umblind pe la portile aglomerate ale MARETEI CASE DE PENSII, de la judet. Am gasit greselile si am refuzat pensia, mai rabd si luna septembrie, ca pina la sfirsitul lunii, nu se dau pensiile cumulate. Atunci sa vedeti voie buna, la restituirea creditelor...Daca o fi totul in ordine si vor binevoi sa corecteze greselile, ca mi-au furat peste 6 ani din viata, adica i-au omis la calcul. Nici nu vreau sa aflu cine este persoana care a facut socotelile, ca nu vreau sa ma cert, pentru ca nu am timp sa ma mai impac. Am fost asa de suparata ca puteam paraliza, mi-a crescut tensiunea foarte mult, dar am scapat. Acum, daca am trecut hopul, revin si va spun iar, ca am de gind sa traiesc 100 de ani si sa devin cea mai batrina bloggerita.

Poate daca termin cu investitia mea valoroasa, o sa ma apuc si de invatat limba engleza. Nu rideti, ca pentru a invata, am mai zis, nu esti niciodata prea tinar si nici prea batrin.

INVESTITIA CEA MAI VALOROASA ESTE IN FIITELE UMANE DRAGI, CHIAR IN TINE INSUTI.

ELENA UDREA M-A INVATAT...

Am invatat de la Elena Udrea sa tricotez. Da ce, daca ea poate, eu nu pot? Am luat acele circulare si am inceput... cu ata, cu mohair sau cu lina. Nu-i bine? Ati crezut ca vreau sa tricotez parul sau suvitele tunse ale unor barbati?
Am luat croseta si nu mi-e rusine sa va spun ca eu crosetez pe bani, nu prea multi, dar daca nu curge, picura si tot ma voi descurca .
Cum as face sa crosetez si eu niste euro? Ca E. Udrea de cind a tricotat la TV. a obtinut niste facilitati financiare de "sta mita-n coada si maninca brusturi", si-i asa de ingenua, de iti vine sa o crezi...
De fapt, si ea, si Ioana Basescu, ne explica in ce mod au facut ele niste milioane de euro si cum obtin fonduri din vinzari, de toata mirarea. In toata lumea, in ultimii ani au scazut pretul caselor si nu le-au mai putut vinde oamenii, decit sub pretul cu care le-au cumparat, dar la ele, valoarea imobilelor a crescut intr-un an cit la altii in zece vieti.
De ce ma compar cu aceasta doamna? Pai cum sa va explic, am vazut-o tricotind la televizor, apoi am vazut ce mult a indragit-o lumea, cum au votat-o de cu drag, si m-am gindit ca numai amintind de ea pe blogul meu o sa am ceva "succesuri". Stiti si cuvintul asta l-am invatat de la o ELENA, mai sus pusa decit Udrea, Elena Basescu!
Chiar m-am gindit, oare la PARLAMENTUL EUROPEAN vor face si ceva cursuri de gramatica? Si eu mai gresesc, din cind in cind si va rog dragi cititori sa ma scuzati si sa ma corectati, dar eu oricum nu ma duc la parlamentul acela, ca nimeni nu "vrea sa vorbeste cu mine". Si asta tot de la Elena Basescu am invatat-o.
In concluzie, Elenele se vind bine, se etaleaza bine si dau bine oriunde apar, de aceea tricotez si crosetez cu ELEnele noastre. Ce ghinion, sa le cheme ELENA...ca pe Ceauseasca...

DECIT CODAS LA ORAS, MAI BINE...

Zicala spune: "Decit codas, la oras, mai bine in satul tau fruntas", dar uite ca s-au schimbat vremurile si unii mai schimba si proverbele. Daca ar schimba doar cuvintele, nici nu ar fi mare bai. Insa unii, le transforma in fapte.
De exemplu, ce ati zice de urmatoarea zicala:" DECIT IN SATUL TAU FRUNTAS, MAI BINE LA ORAS...PUNGAS". Nu va distreaza ideea mea, de a schimba proverbele? De ce? Doar proverbele si zicatorile s-au bazat mereu pe adevaruri traite si verificate de oameni.
Atunci hai sa incerc altul mai bun: "DECIT UN MIC PUNGAS, LA ORAS, MAI BINE MARE BOGATAS". Dar aici este o buba- din ce sa mai facem bani, si inca multi, daca nu mai avem ce vinde si ce cumpara, ca au cam terminat tot ce avea tara mai valoros...
Ce ramine de facut? S-au dus gazul si pertrolul, s-au dus aurul si apa, s-au dus fabrici si uzine, la parteneri din tari straine. Nu am de gind sa scriu versuri, asta faceam in prima tinerete, daca vi se pare ca rimeaza cite ceva este din cauza faptului ca romanul e mare poet la necaz, ii vine sa traganeze, adica sa doineasca cu jale. Si ce, nu-i de jale? Cum nu?
Va mai zic inca o zicatoare noua :"DECIT IN TARA MEA PUNGAS, MAI BINE EMIGRANT SI LAS". Nici acesta nu va place? Imi imaginez ca nu-i frumos, ca ma contrazic singura...
Din liceu imi placeau proverbele, mai ales cele latine. Profu' de latina ne-a dat 100 de proverbe sa invatam, pentru nota zece. Sigur ca le-am invatat pe de rost, cu retroversiune cu tot. Cui nu i-ar fi trebuit un zece la d-l Iosifas? Multe le mai stiu si acum, unele mi-au fost capatii pe parcursul vietii, cum sunt: "Alea iacta est"; "Ubi bene, ibi patria"; "Testis unus, testis nullus". Iata deci cum ma contrazic: zarurile au fost aruncate, pentru mine si tara mea. Trebuie si accept ca acolo unde mi-e bine, acolo e patria- asta credeam ca in Romania mea e bine cu adevarat- dar acum nu e bine, decit pentru unii. Martori suntem destul de multi, caci unul, adica numai eu, ar fi fost zero.
Inca o zicatoare si gata: "DECIT CERSETOR LA NOI, MAI BINE-N EUROPA DUPA EUROI"
Nu indemn pe nimeni sa mearga la cersit, sa nu ma intelegeti gresit, la munca cred ca ar fi cel mai bine. Doar ei, occidentalii, au avut nevoie de mina ieftina de lucru...Sau acum nu mai e nevoie, ca-i criza?