POVESTEA TRANDAFIRULUI SFĂRÂMAT

POEZIA TRANDAFIRULUI SFĂRÂMAT

Iubirea mea cu iz trandafiriu
în viţa ta
n-am fost ce-aş fi vrut să-ţi fiu...
mi-am luat taina şi-am fugit
în lume...

Prin trenul ce mergea hai-hui
aflam şi eu de nunta lui!

Om de treabă,
nuntă-n grabă...

Dar nu mi-am ieşit din fire
deşi îmi venea să fug,
să-l mai văd odată,
mire.

La masă mama mea plângea,
cum să-mi spună vestea rea?

Îi era milă, ea simţea,
trandafirul... încă înspina!

"Nu mai plânge mamă"
am zis,
"las' că ştiu, se însoară...
dar e viu"...

Iubirea mea,
tu trandafir presat
cine-n suflet oare,
crezi că te-a păstrat?

Când peste trandafir a nins
şi erai singur şi învins
pe cine mai chemai
în vis?

Iubire trandafir sfărâmat,
neuitat,
unde eşti,
cum ai plecat?
Cu cine mi te-ai însurat?
12.DEC.2011