POEZIA TRANDAFIRULUI SFĂRÂMAT
Iubirea mea cu iz trandafiriu
în viţa ta
n-am fost ce-aş fi vrut să-ţi fiu...
mi-am luat taina şi-am fugit
în lume...
Prin trenul ce mergea hai-hui
aflam şi eu de nunta lui!
Om de treabă,
nuntă-n grabă...
Dar nu mi-am ieşit din fire
deşi îmi venea să fug,
să-l mai văd odată,
mire.
La masă mama mea plângea,
cum să-mi spună vestea rea?
Îi era milă, ea simţea,
trandafirul... încă înspina!
"Nu mai plânge mamă"
am zis,
"las' că ştiu, se însoară...
dar e viu"...
Iubirea mea,
tu trandafir presat
cine-n suflet oare,
crezi că te-a păstrat?
Când peste trandafir a nins
şi erai singur şi învins
pe cine mai chemai
în vis?
Iubire trandafir sfărâmat,
neuitat,
unde eşti,
cum ai plecat?
Cu cine mi te-ai însurat?
12.DEC.2011
2 comentarii:
Superba POVESTEA TRANDAFIRULUI SFARAMAT !!!! multumesc, Mariana :)
:) Pun un zambet, dar...
Elena ai reusit sa citesti sau te referi doar la pictura?
Multumesc pentru apreciere!
Trimiteți un comentariu