M-AM ÎMBOGĂŢIT IAR, DE-ADEVĂRAT!

MOTO:

„Sunt tânără, frumoasă, deşteaptă şi bogată”,
nimic nu-i adevărat dar aşa îmi place să mă prezint.




Din vibraţii înalte s-au desprins două UNDE zburdalnice, jucându-se de-a viaţa; în spirala miraculoasă , cuprinzătoare a tuturor celor existente, magnetic atrase de culori, sunete şi cine mai ştie ce, s-au întâlnit!
Cu această mică introducere, care aş vrea să o completeze CRISTIANA, trec la subiect:
Da ne-am întâlnit eu şi Cristiana. Am petrecut trei ore şi jumătate împreună, cât o viaţă!
Le-am exploatat la maxim şi au trecut... ca o clipă!
Am vorbit, am râs, am lăcrimat, am deşertat sacul cu amărăciuni, am îndulcit paharul vieţii noaste.
M-am îmbogăţit iar de-adevărat, nu cu pisicuţe ci cu o nouă prietenie total dezinteresată.
E atât de minunat să treci din virtual în real, pe cât a fost de interesant să ne întâlnim în virtual, cel puţin pentru mine!
Mare mi-a fost surpriza , când am văzut fiinţa suavă în care se ascunde o persoană pe cât de sensibilă, pe atât de puternică!
Parcă ne cunoşteam de o viaţă şi ne povesteam ceva deja ştiut, din postările pe bloguri, sau transmise prin telepatie!
Luând în considerare că trăim cu atât mai mult cu cât cineva se mai gândeşte la noi şi ne rosteşte numele, sunt sigură că noi am adăugat mulţi ani vieţii noastre spirituale!
Rolul principal în această întâlnire îl are MAREA ENERGIE !
PS:
am pus drept moto, modul meu de prezentare pentru că am distrat-o pe Cristiana cu formularea aceasta, modestă de fapt...:))
Iar soarele meu pictat, l-am aşezat în frunte, aşa cum îmi port iubirea pentru oameni!

FĂRĂ TITLU!

Fără titlu dar cu un banc:
"La un congres international de medicina, doctorul american spune:
- La noi, in America, medicina e asa de avansata, ca scoatem un rinichi de la unu' , il transplantam la altu' si dupa 6 saptamani ala deja isi cauta de lucru! Doctorul rus spune:
- Asta nu-i mare scofala; la noi, in Rusia, scoatem jumatate de inima de la unu', o transplantam la altu' si dupa doua saptamani amandoi deja isi cauta de lucru! Se ridica si doctorul roman si spune:
- N-avem ce sa comparam, toti sunteti inapoiati fata de noi; in Romania , am luat cativa fara creier, altii fara inima, i-am pus in fruntea tarii si acum toti ne cautam de lucru! "
Nu ştiu cine a născocit bancul dar eu l-am primit de la Bogdan HABICHER, mulţumesc Bogdan!

NI SE POTRIVEŞTE!

NU STIU DACA A SCRIS-O C.C. CU ADEVARAT, DAR ESTE PARTE DIN DRUMUL NOSTRU....
"In ziua în care m-am iubit cu adevarat" - poem scris de Charlie Chaplin





”În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am înțeles că în toate împrejurările, mă aflam la locul potrivit, în momentul potrivit.
Și atunci, am putut să mă liniștesc.
Astăzi, știu că aceasta se numește … STIMĂ DE SINE.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am realizat că neliniștea și suferința mea emoțională, nu erau nimic altceva decât semnalul că merg împotriva convingerilor mele.
Astăzi, știu că aceasta se numește … AUTENTICITATE.
În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să doresc o viață diferită și am început să înțeleg că tot ceea ce mi se întâmplă, contribuie la dezvoltarea mea personală.
Astăzi, știu că aceasta se numeste … MATURITATE.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am început să realizez că este o greșeală să forțez o situație sau o persoană, cu singurul scop de a obține ceea ce doresc, știind foarte bine că nici acea persoană, nici eu însumi nu suntem pregătiți și că nu este momentul …
Astăzi, știu că aceasta se numește … RESPECT.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am început să mă eliberez de tot ceea ce nu era benefic … Persoane, situații, tot ceea ce îmi consumă energia. La început, rațiunea mea numea asta egoism.
Astăzi, știu că aceasta se numește … AMOR PROPRUI.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să-mi mai fie teamă de timpul liber și am renunțat să mai fac planuri mari, am abandonat Mega-proiectele de viitor. Astăzi fac ceea ce este corect, ceea ce îmi place, când îmi place și în ritmul meu.
Astăzi, știu că aceasta se numește … SIMPLITATE.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să mai caut să am întotdeauna dreptate şi mi-am dat seama de cât de multe ori m-am înșelat.
Astăzi, am descoperit … MODESTIA.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să retrăiesc trecutul şi să mă preocup de viitor. Astăzi, trăiesc prezentul, acolo unde se petrece întreaga viață. Astăzi trăiesc clipa fiecărei zile.
Și aceasta se numeste … PLENITUDINE.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am înteles că rațiunea mă poate înşela şi dezamăgi. Dar dacă o pun în slujba inimii mele, ea devine un aliat foarte prețios.
şi toate acestea înseamnă … SĂ ŞTII SĂ TRĂIEŞTI CU ADEVĂRAT!”

Acest "poem", l-am primit prin SPAM, de la Cristiana şi îi mulţumesc.
Dar pentru că îmi place şi cred că mi se potriveşte, poate şi vouă, am hotărât să-l public aici.

ATENŢIE TINERI ŞI VOI VEŢI FI PENSIONARI!

Pensia lui Gigel...

Să facem următorul calcul (de dragul demonstraţiei, vom presupune că trăim într-o lume în care nu există inflaţie şi în care preţurile, salariile şi taxele sunt îngheţate la nivelul de acum).

Gigel e un tânăr care tocmai se angajează. Ca orice tânăr, salariul lui net de încadrare nu e nici prea prea, nici foarte foarte: să presupunem că e de 1100 de lei.

Gigel are 23 de ani. Pentru că e criză şi criza va dura - să presupunem! - multă vreme de acum încolo, hai să zicem că în 2015 leafa lui Gigel va fi tot de 1100 de lei.

Ia să vedem însă câţi bani plăteşte Gigel CAS-ul timp de 5 ani (adică 60 de luni) la o leafă mizeră de 1100 de lei. Păi la valorile actuale va plăti 491 de lei x 60 de luni, 29.460 lei.

Ei, aici e buba. Gigel are numai 28 de ani şi deja a plătit în contul statului toată suma pe care statul i-ar returna-o în cazul în care ar ieşi la pensie la 65 de ani şi ar mai trăi încă 3-4 ani, cât e speranţa de viaţă a bărbaţilor din România.

Cum aşa? Păi să facem un mic calcul. Dacă nu mă înşel pensia medie din România e undeva pe la 750 de lei. Din contribuţiile date statului până la 28 de ani, Gigel ar putea primi (presupunând că timp de 37 de ani banii săi vor sta undeva într-o valiză, nu într-un cont care îi va multiplica măcar prin dobândă) o pensie medie timp de 29.460 lei /750, 39,28 de luni. Adică peste 3 ani. Păi e numai bine, tanda pe manda: iese la pensie la 65 de ani, mai trăieşte 3 ani şi la 68, după cum zic statisticile, moare!

Totuşi, nimeni nu îi explică lui Gigel, şi nici nouă, ce se întâmplă cu CAS-ul pe care Gigel îl plăteşte între 28 şi 65 de ani, adică timp de 37 de ani. Adică 444 de luni. Presupunând că Gigel va rămâne toată viaţa un tâmpit căruia nu i se va mări niciodată salariul, asta ar însemna că timp de 444 de luni va vărsa în buzunarul statului încă 444 x 491 lei, 218.004 lei. Destul de mult, dacă e să mă întrebaţi pe mine. Şi dacă Gigel, totuşi, e un ins dezgheţat, leafa i se va mări şi cotizaţia la stat va fi pe măsură.

Unde se duc banii ăştia? Ce se întâmplă cu ei? Cum e posibil ca după numai 5 ani de muncă, fără un salariu deosebit, orice tânăr să-şi fi acoperit deja pensia medie pe care ar putea-o primi la bătrâneţe, înainte să moară?

De fapt, ce găuri acoperă munca de o viaţă a lui Gigel? Şi de ce trebuie Gigel să muncească 37 de ani pentru ca banii lui să se ducă în altă parte decât în propria bunăstare de după pensionare? Şi cât credeţi că mai poate rezista un sistem în care 5 ani munceşti pentru tine şi 37 de ani pentru o cauză neştiută de nimeni, în afară de politicieni ?

Cum de mai munciţi tot pentru ei?

Cum va definiţi?
PS:
calculul acesta nu l-am făcut eu...dar sunt de acord cu cel care l-a făcut.