Persoane interesate

joi, 31 decembrie 2009

ECCE HOMO!

Motto:



":Nu-i pot cere soarelui mai multa lumina,
nici cerului sa-mi vina mai aproape,
doar mintii mele, sa se lumineze..."

Daca as fi fost un urs si as fi pescuit in apa, iarna, in loc sa hibernez, sigur, coada inghetata mi-as fi lasat-o zalog naturii si as fi supravietuit.
De m-as fi nascut o vulpe smechera si mi-as fi prins labuta, noaptea, intr-o cursa, pina-n zori, cu dintii mei as fi muscat labuta-n jumatate si-n trei picioare m-as fi descurcat, toata viata .
Animal de tras in jug, daca-as fi fost, nu mi-as fi cautat alt rost.
Si daca as fi fost un ...porc? As fi rimat mereu tot cautind...
Peste-n apa mica sa fi fost si ea sa fi secat, m-as fi zbatut si pe uscat...
Dar daca mama natura, un sarpe in lume m-ar fi lasat? As fi dormit la soare pina vre-un cosas, capul mi-ar fi taiat. Dar din coada, pina la apusul soarelui, eu l-as fi blestemat.
Sa fi fost o pasare, un fluture ori o albina? Cu mine lumea ar fi fost la fel ... haina!
>Si daca n-as fi fost NIMIC? M-as fi-ntrupat in cea mai nensemnata giza si tot as fi trait un pic.

Dar daca-s OM, am cap pe umeri sa gindesc si inima....ca sa iubesc!
Cu miinile neastimparate mereu, mereu, lucrez, creez si caut, caut, chiar de nu gasesc...uneori mai si gresesc...
La jugul vietii inca trag si rostul meu inca-l mai caut, chiar cu drag.
Si m-am zbatut prin spini si maracini;
daca n-am fost virf, am sprijinit puternic baza;
cind am urcat, in jos mereu eu m-am uitat;
iar am urcat si iar am coborit, ca sarpele eu m-am tirit...
am fost si peste pe uscat: "inca ma zbat".
Toate le-nteleg si le accept
si iarasi iau "viata in piept"
si zbor cu puiul apt de zbor, el se inalta eu cobor...
de mii de ori dau de pamint,
ma cert cu tot ce e nedrept;
urasc "nesfintul" pe pamint, acuz si sfintii uneori...
Ma bucur iar, cind ma trezesc in zori!
Dar puiul care " nu poate zbura", imi stoarce sufletul si inima!
Aceasta este crucea mea ...de piatra! Si merg cu ea in spate, si stau dreapta, ma incovoi si iar pornesc si totusi " VIATA O IUBESC"!
PS:
Fericite sunt animalele pamintului, ele nu cunosc umilinta... neputintei!





















marți, 29 decembrie 2009

URARE CU PERMISIUNI!

Subiect: Urare cu permisiuni !Către: CEI CARE CITESC !
SI PENTRU MINE!
Urarea am primit-o de la CRISTIANA, multumesc frumos .:)
Va urez ca in anii care vin sa va PERMITETI urmatoarele (daca nu s-au implinit pina acum) spunindu-va si integrind mesajele de mai jos (mesaje in stilul analizei tranzactionale) :
VALABILITATE: PINA LA 100 ANI DE VIATA!
--------------------------------------------------
Am dreptul sa fiintez/sa traiesc/ sa exist asa cum doresc in viata mea, sa imi fac viata cum doresc, chiar si de la 60 de ani incoloooo....

Merit, am dreptul sa ma iubesc si sa fiu iubit/a, acceptat/a si sa iubesc la rindu-mi, daca mai am norocul de a ma indragosti dupa 35 de ani de casnicie:))))

Am dreptul sa imi fac pe plac, cite-un pic, pic...

Am dreptul sa am grija de mine si sa imi fac placerile-spirituale, ca de materiale m-am saturat:)

Am dreptul sa fiu eu insumi/insami si sa ma simt unic/a, fara comparatii cu altii ci doar cu mine!

Sint suficient de bun/a asa cum sint de rea, de cind ma stiu.

Am dreptul sa gresesc, dar sa nu repet greseala !

Am dreptul sa ma bucur (de mine, de altii, de viata), sa fiu fericit/a in nefericirea mea.
Am dreptul sa ma prostesc, chiar daca sint adult acum, fara sa ma simt ridicul/a, si cu cit inaintez in viata sa devin mai copilaroasa.

Am dreptul sa fac cit pot si este ok sa stau fara sa fac nimic. Este ok sa ma relaxez, sa fac lucrurile in ritmul meu personal, ca am timp pina la 100 de ani!

Am dreptul sa cresc in voia mea, sa evoluez si in stilul meu personal, fara a fi ingradit/a de nimeni, sau sa-mi creasca vointa de a trai, ca de crescut...

Am dreptul sa imi exprim senzualitatea si sexualitatea, din prima tinerete...

Am dreptul sa simt si sa-mi exprim emotiile autentice, trebuintele, dorintele, nevoile fara prejudecati, cel putin pe blog.

Este ok sa pling si sa fiu trist/a, furios/oasa, sa imi fie frica, sa simt bucurie, "nimic din ce e omenesc, nu mi-e strain"!

Am dreptul sa ma simt important/a si ca valorez mult...fara a face neaparat ceva, "ca septica intre carti!"

Am dreptul sa gindesc cu mintea mea si sa imi exprim opiniile, ideile, atit cit sa nu-i neindreptatesc pe altii .

Am dreptul sa reusesc si sa ma simt mindru/mindra de reusita mea ,sa ma respect "in pi...ctura mea", ca in banii mei nu pot...:))))))

Am dreptul sa apartin (unei familii, grup, loc) si sa fiu apropiat/a de oameni (barbati, femei), care nu se vor debarasa de mine, asa cum sunt si cum voi deveni...

Am dreptul sa actionez in planurile care mi le-am facut si pe care mi le-am respectat pina acum, punct cu punct.

Am incredere in mine, in oameni (femei si barbati) si in viata, dar cel mai mult ma bazez pe mine, eu nu m-am tradat niciodata!

Am dreptul sa fiu sanatos/sanatoasa, sa-mi intretin sanatatea care o am , ca dreptul la sanatate..." 'tate buna" ca s-a dus...

Am dreptul sa prosper , prin reprezentantii guvernului BOC-POC!

Am dreptul, sa am implinire pe toate planurile vietii pamintesti, pina mai pot!
-------------------------------
Cris A Levitchi psihoterapeut
-------------------------------
Eu mi-am permis sa completez in stilul meu, ceea ce ne-a sugerat specialistul in materie.

joi, 24 decembrie 2009

COLINDUL GUTUII DIN GEAM

UN COLIND PE CARE IL IUBESC ,

vi-l colind si voua, celor care cititi postarile mele ,

prin vocea de neuitat a Tatianei Stepa.

SARBATORI FERICITE!

video

marți, 22 decembrie 2009

LUMINI SI UMBRE


Otilia Cazimir
Ai ochii negri, mincinoşi şi răi
Fîntînile cu ape moarte- ascund
Pupile negre licărind în fund,
Ce mă atrag spre-adînc ca ochii tăi.


Cînd vreau să plec, mă ţii în loc cu un cuvînt
Aşa se zbat copacii în furtună;
Ca pentru fugă crengile- şi adună,
Dar rădăcina- i leagă de pămînt.

De azi încolo n- am să- l mai iubesc…
Dar cînd îi văd privirile păgîne
Şi zîmbetul copilăresc,
Mă jur că n- am să-l mai iubesc- de mîine.


Pe zi ce trece- ţi semăn tot mai mult;
Aşa izvorul ce se- aruncă- n baltă,
Se- nvăluie cu mîlul laolaltă
Şi- n loc să- i spele apele verzui, îşi tulbură izvorul apa lui.


Mă iscodeşti ca pasărea de pradă,
Mă urmăreşti cu ochii reci şi răi,
Dar uiţi că dacă- s urme pe zăpadă,
Noroiul e lăsat de paşii tăi.


Mi- e faţa împietrită ca o mască
Şi- n ochi lumina- i gata să se stîngă
Chiar diamantului ca să sclipească
Îi trebuie o rază s- o răsfrîngă.


Iubirea ta nu creşte şi nu moare,
Ci totdeauna- i rece şi egală
E ca o floare artificială
Pe- o pajişte cu maci arzînd în soare.


Cînd voi pleca, mă vei uita uşor
Şi ştiu că nici nu s- ar putea altfel:
Abia o clipă valul călător
Păstrează chipul oglindit în el.


Am vrut în ciuda zîmbetelor tale,
Din ochii sterpi o lacrimă să storc
Şi am plecat să nu mă mai întorc,
Dar azi, din zori de zi îţi umblu- n cale.


Ce demon oare mi te- a scos în drum?!
De- ar vrea viaţa azi să mă dezlege
Şi raiul ei să mi- l ofere- acum
Tot iadul nostru dulce l- aş alege.


Azi mi- a venit cu ochii calzi şi buni
Şi nu l- am întrebat de unde vine
Pe floarea de pe marginea de drum
N- o- ntrebi de- i înflorită pentru tine.


Te văd mereu ca- n clipa de pe urmă;
Încremenit în capul scării
Cu zîmbetul uitat în colţul gurii
Şi- n ochi, tăişul crud al nepăsării.


Eşti rău. Dar cînd aud c- o spune altul
Mă uit în jos şi strîng din pumni şi tac.
Că numai eu în toată lumea asta
Am dreptul să te cert şi să te- mpac.


Eu am să plec cu sufletu- mpăcat
Că nu las nimănuia moştenire
Un suflet greu de ură şi iubire
Bănuitor şi trist şi- nfrigurat.


M- am resemnat; atît a fost să fie.
Mă uit cum cade soarele- n apus
Şi- aştept răspunsuri care n- or să vie
La întrebări pe care nu le- am pus.

luni, 21 decembrie 2009

BLOG APRECIAT

Am primit acest DAR de MOS CRACIUN, de la DAN,

ii multumesc si il trimit si eu altor persoane dragi din spatiul meu virtual, nu trimit celor care l-au primit deja de la Dan, imi cer scuze insa nu vreau ca micul dar sa agaseze pe cineva.

Trimit APRECIEREA, urmatorilor: Alondra, Adrian Petrisor, Albinuta's blog, Gaby, Cell61,

Naiv prin Romania, Hulika, Gabriela;

si nu ma pot abtine sa nu apreciez in mod deosebit blogul lui: DAN, CRISTIANA, ALINA, SORIN, CALIN HERA, XIA,OTILIA, fara a avea pretentia de a mai prelua spre transmitere darul, ci doar sa-l tina in suflet!

duminică, 20 decembrie 2009

COAJA DE PAINE

Unele amintiri si povestiri, nu se sterg din memorie, chiar daca au stat acolo ani si ani.
Ceea ce am sa scriu este o mica intimplare, spusa de mama mea care a plecat demult dintre noi.
Nici eu nu stiu ce mi-a deschis cutia cu amintiri : faptul ca in 24 dec. ar fi fost ziua de nastere a mamei mele sau faptul ca o prietena virtuala mi-a scris, cu bune intentii, ca "tin la mine".
Da, tin la mine si ma respect intr-o oarecare masura, dar in acelasi timp tin foarte mult si la altii si ii respect. Uneori si pe cei care nu sunt sigura ca merita...
Povestea care vreau sa o spun este adevarata:

"Odata mama mea a mers in vizita la o familie din sat, mai saraca decit noi, care avea 9 copii. Al 10-lea nu traise decit 2 -3 saptamini. Mama avea ceva interes, nu-mi amintesc ce, dar stiu ca era in preajma Craciunului si toata lumea taiase porcul, chiar si cei saraci. Cum mama a mers prea de dimineata, i-a gasit pe cei 11 membrii ai familie respective la "micul dejun".
Pentru ca nu aveau decit o camera, totul era la vedere. La o masa mica, stateau cei doi parinti si mincau dintr-o cratita mare ceva tocana cu carne. Roata, pe paturi si patuturi, stateau cei 9 copii si se uitau.
La un moment dat, unul dintre cei mai mici, ca erau unul dupa altul, care de care mai maruntei, a prins curaj si s- a dus la masa - da si mie- a zis. Atunci, unul din parinti a rupt o coaja de piine, a 'muiat-o in tocana si i-a dat-o in minuta, FARA CARNE. Dupa reusita celui mic, rind pe rind, toti ceilalti 8 s-au dus la masa dupa cite o coaja de piine. Piinea se terminase... si micul dejun...
Mama mea statea uimita, in usa. Ii dadusera lacrimile... fara sa scoata o vorba. Uitase de ce a mers acolo.
Atunci stapina casei, vazindu-i lacrima, i-a zis: Ce sa fac Marioara, ca-s multi si daca nu mincam noi bine, sa putem lucra, nu-i putem creste pe ei! "
La intoarcere mama ne-a povestit totul plingind.

Acum stiti de ce vreau sa traiesc 100 de ani si de ce tin la mine: ca sa ii pot ajuta pe cei 2 copii ai mei "sa creasca" si sa traiasca ceva mai bine.

vineri, 18 decembrie 2009

RUGACIUNE-OMAGIU







Rugăciune
Tatăl nostru carele eşti în ceruri
coboară, de eşti, pe pământ
şi opreşte viforul morţii
şi fă din căşti pălării
şi mângâie feţele morţilor
păstrându-i în viaţă pe vii
şi stai printre noi de ni-eşti tată,
din sângele scurs făcând vin
şi fă din oricare armată
alaiuri civile.
(Eugen Jebeleanu)

duminică, 13 decembrie 2009

LEAPSHA 2

Ca sa simt ca traiesc am nevoie de ...FIECARE DIMINEATA...
E simplu...DAR ATIT DE COMPLICAT...
E (prea) complicat...ATUNCI IL IAU CA PE CEVA FOARTE SIMPLU...
Lupt mereu...SI MA INVING DOAR PE MINE...
Mi-e rusine...IN MAREA MEA NERUSINARE...
Vreau sa inteleg...CE NU MA DUCE MINTEA...
As vrea sa cistig...INVATIND DE LA ALTII, CE NU STIU...
Ma poticnesc mereu...DAR MA RIDIC, HIRTIE GUDRUNATA...
Ma simt batrin/a cind...RID DE MINE...
Ma simt copil cind...PLING...
Ma plictisesc de moarte cind...AM TIMP SA MA PLICTISESC...
M-am impacat cu gindul...CA AM BULETIN PE VIATA...
Mi se pare ca am inceput...UN NOU INCEPUT...
Nu stiu cind...SI DACA VOI STI, NU VOI SPUNE...
Ii ascult pe cei care...SUNT MAI INTELEPTI DECIT MINE...
Mint cei care...S-AU NASCUT MINCINOSI...
Cel ce iubeste...NU ASTEAPTA NIMIC DE LA CEL IUBIT...
Cel ce este iubit...NU MAI ARE NEVOIE DE NIMIC...
Nu mi se pare deloc absurd...SA VREI...
Nebun este cel care...NU CREDE CA ESTE NEBUN...
As vrea ca Mos Craciun sa-mi aduca...VIATA SI SANATATE, ASTEA FAC TOTI BANII...


Am primit aceasta provocare, de a raspunde cu rabdare, de la SORIN, si o dau mai departe la:

-AALLIINNAA, pentru ca o simt apropiata mie :)
-XIA, si o privesc cu drag prin ferestrele mele pictate (nu mai necesita perdelute):))

vineri, 11 decembrie 2009

COSUL MEU DE ZI CU ZI

Am iesit la pensie indeplinind conditiile cerute de lege -la limita de virsta. Dupa parerea mea si dupa CONSTITUTIE ar trebui sa traiesc decent!
In lege nu e prevazut ca doar cei care au muncit in aviatie sau parlament au dreptul la un trai decent. M-am gindit din timp cum sa imi aranjez un trai decent si un minim de confort. Am cele necesare: casa, masa, incalzire centrala proprie, aer conditionat, TV- cablu, calculator- internet, telefon fix si mobil, etc. Dar statul roman, adica Basescu si ai lui, au aranjat formula de calcul a pensiilor, in asa fel incit tot ceea ce primesc sa redau statului sau "baietilor lui destepti". Nici macar nu mi-ar ajunge...daca as fi singura... Nu ma credeti? Mai jos o sa fac o socoteala babeasca:
Daca ma trezesc, si nu s- a luminat, platesc curentul electric -----50 lei/luna

apa rece- apa calda, ma invioreaza---------------------plus canalizarea si pierderile 30/luna

o cafea-2-3/ zi consum si cu vizitatorii mei-----------------------------------------60/luna

fara tigari nu-i buna cafeaua, un pachet pe zi (3 cartuse)--------------------------300/luna

dar e rece, gazul la centrala termica, in medie-------------------------------------150/luna

cite o durere reumatica, deci niste pastile-n casa------------------------------------5/luna

doar cite un ou pe zi; 30 or fi------------------------------------------------------ (15/luna)

vreau o carte, doar una pe luna sau un spectacol, ceva pentru inima mea-----------(40/luna)

imi ramin vre-o 6 lei..... oare ce sa fac cu ei? imi iau: piine, lapte, carne, fructe, imi iau vrute si nevrute...

Am uitat de NET, of , si TV....renunt la ceva ptr. inima mea si la oua---------------55/luna

mai am doar telefonul cu cel mai mic abonament-3 EU----------------------------20/luna

Nota:

- utilitatile le-am impartit la 2, ca nu sunt singura

- nu renunt la cafea si tigari ca nu vreau!!! nu ma pedepsesc pina nu ma opreste doctorul...

- renunt la piine sau mi-o cistig altfel....

- daca am depasit cei 666 lei, completez din ce am economisit luna trecuta :)

- de haine noi nu mai am nevoie ca "doar nu ma mai marit de-acum"... :)

PS: SI TOTUSI VREAU SA TRAIESC ! 100 DE ANI!