PE MUNTELE BĂIŞOARA...

O zi nu a fost de ajuns!
Aşa că, iată-ne a doua zi iar împreună pe muntele Băişoara!
Ce frumuseţe!!!
Parcă am visat!

NU MĂ SATUR SĂ VĂ PRIVESC!

Revăd imaginile iar şi iar şi... nu mă satur să vă privesc!
Nostalgia celor două zile care au trecut ca o clipă, mă cuprinde.
Încep să visez la întâlnirea programată pentru anul viitor, deja mi-e dor!















Aceste poze sunt neprelucrate, ca şi celelalte. Scuzaţi-mi nepriceperea, promit că pentru anul viitor o să învăţ să lucrez cu programul VIDEO IMPRES...

BUCURIA REVEDERII

Bucuria revederii ne-a determinat să continuăm încă o zi de neuitat!
Acasă la Minodora, colega noastră, acuală primăriţă în Băişoara, ne-a aşteptat o masă pe cât de mare, pe atât de plină cu bunătăţi culinare naturale, ecologice şi foarte gustoase!
Imaginile surprinse vin să adeverească totul, mai mult decât cuvintele!














Fotografiile sunt neprelucrate, din cauza nepriceperii mele...

MÂNDRIA DE A FI CONTEMPORANĂ CU VOI !

Trăiesc sub magia revederii, cuvintele îmi par de prisos.
Deşi sunt o nepricepută în arta fotografică, îmi permit să afişez câteva poze cu profesorii şi colegii participanţi la ÎNTÂLNIREA de 40 de ani de la terminarea LICEULUI TEORETIC, denumit acum PAVEL DAN, din Câmpia Turzii.



<


<













Scuzaţi-mi nepriceperea, iar dacă doriţi să radiez ceva din cele expuse vă rog să-mi spune-ţi şi o să mă conformez!

M-AM ÎMBOGĂŢIT IAR, DE-ADEVĂRAT!

MOTO:

„Sunt tânără, frumoasă, deşteaptă şi bogată”,
nimic nu-i adevărat dar aşa îmi place să mă prezint.




Din vibraţii înalte s-au desprins două UNDE zburdalnice, jucându-se de-a viaţa; în spirala miraculoasă , cuprinzătoare a tuturor celor existente, magnetic atrase de culori, sunete şi cine mai ştie ce, s-au întâlnit!
Cu această mică introducere, care aş vrea să o completeze CRISTIANA, trec la subiect:
Da ne-am întâlnit eu şi Cristiana. Am petrecut trei ore şi jumătate împreună, cât o viaţă!
Le-am exploatat la maxim şi au trecut... ca o clipă!
Am vorbit, am râs, am lăcrimat, am deşertat sacul cu amărăciuni, am îndulcit paharul vieţii noaste.
M-am îmbogăţit iar de-adevărat, nu cu pisicuţe ci cu o nouă prietenie total dezinteresată.
E atât de minunat să treci din virtual în real, pe cât a fost de interesant să ne întâlnim în virtual, cel puţin pentru mine!
Mare mi-a fost surpriza , când am văzut fiinţa suavă în care se ascunde o persoană pe cât de sensibilă, pe atât de puternică!
Parcă ne cunoşteam de o viaţă şi ne povesteam ceva deja ştiut, din postările pe bloguri, sau transmise prin telepatie!
Luând în considerare că trăim cu atât mai mult cu cât cineva se mai gândeşte la noi şi ne rosteşte numele, sunt sigură că noi am adăugat mulţi ani vieţii noastre spirituale!
Rolul principal în această întâlnire îl are MAREA ENERGIE !
PS:
am pus drept moto, modul meu de prezentare pentru că am distrat-o pe Cristiana cu formularea aceasta, modestă de fapt...:))
Iar soarele meu pictat, l-am aşezat în frunte, aşa cum îmi port iubirea pentru oameni!

FĂRĂ TITLU!

Fără titlu dar cu un banc:
"La un congres international de medicina, doctorul american spune:
- La noi, in America, medicina e asa de avansata, ca scoatem un rinichi de la unu' , il transplantam la altu' si dupa 6 saptamani ala deja isi cauta de lucru! Doctorul rus spune:
- Asta nu-i mare scofala; la noi, in Rusia, scoatem jumatate de inima de la unu', o transplantam la altu' si dupa doua saptamani amandoi deja isi cauta de lucru! Se ridica si doctorul roman si spune:
- N-avem ce sa comparam, toti sunteti inapoiati fata de noi; in Romania , am luat cativa fara creier, altii fara inima, i-am pus in fruntea tarii si acum toti ne cautam de lucru! "
Nu ştiu cine a născocit bancul dar eu l-am primit de la Bogdan HABICHER, mulţumesc Bogdan!