M-AM ÎMBOGĂŢIT!

Ieri am fost prin piaţă după una-alta şi m-am întâlnit cu o fostă colegă de muncă. Bucuroase că ne vedem, me-am pupat şi apoi ne-am întrebat de sănătate...
Eu aveam o veste proaspătă şi i-am spus-o:
M-AM ÎMBOGĂŢIT!
Ea s-a gândit desigur la bani şi a fost foarte dezamăgită când i-am spus că mi-a fătat pisica cinci puişori: doi motănei şi trei pisicuţe, mici, mici, gâgâlici.:)
Colega uimită de bucuria bogăţiei mele m-a întrebat: "şi ce ai făcut nu i-ai aruncat, că pe gerul ăsta mureau imediat"...
Şi eu am rămas blocată de ideea ei, şi în gândul meu s-a răsucit o replică ce mi-am înghiţit-o cu greu: "de-aia n-ai avut parte de copii"... N-am zis că nu mai avea nici un rost, i-am explicat că pisicii sunt de rasă, că au nişte ochi foarte albaştrii, şi că eu îi iubesc...
- Da prind şoareci? mă mai întrebă ea...
- Nu, nu prind şoareci!... ne-am despărţit nelămurite şi parcă supărate ...
Am ajuns acasă obosită, m-am aşezat în fotoliul meu lângă cutia cu pisici şi timp de vre-o oră, i-am privit ce luptă crâncenă duceau pe nevăzute, pentru existenţa lor:
se scărmânau de mama focului pentru câte un sfârc cât un vârf de ac, dar care lăsa licoarea miraculoasa să le umple burticile flămânde; se dădeau de-a dura în câte-o trântă la patru lăbuţe de gândeşti că erau în ring, doar aplauzele lipseau...până într-un sfârşit, când fiecare a pus stăpânire pe câte o sursă de viaţă iar eu m-am săturat de râs, m-am odihnit şi am uitat de toate.
Azi s-au deschis zece ochişori albaştrii, toţi se uită miraţi la mine parcă mă întreabă: ce-i de râs?
Zău că m-am îmbogăţit!