MAI MULT DECÂT O POEZIE.

NU E PREA MULT.

Şi dacă te iubesc
Azi mă gândesc
Cum m-am gândit de când te am,
Ce să fac mâine pentru tine?
Să-ţi fie doar un pic mai bine...
Şi dacă sufletu-mi ascult
Ştiu că n-am făcut prea mult,
Că eu şi din plăcerea mea
Din bucuria de „a da”,
Am sărit din limitele date
Mult mai mult decât „se poate”...

Eu nu mai am prea mult de ales
Şi nici nu ar avea vre-un sens.
Cred că încă nu ai înţeles,
Că nu există pe pământ
Nici un fel de legământ
Mai nobil, mai curat cu siguranţă,
Decât al celei care te priveşte-n faţă
Se uită-n ochii tăi şi-ţi spune
„vorbe grele, vorbe bune”!

Nici o vorbă nu-i prea grea
Când ţi-o spune mama ta!
Când ţi-o spune un străin
Te străpunge ca un spin!
Iar când invers se întâmplă
Rămân cu privirea tâmpă
Cu o "rană ca de cui”
Din pricina nu ştiu cui...
Eu te înţeleg prea bine,
Ştiu ce se-ntâmplă cu tine
Şi atunci când nu vorbeşti,
Oricât de departe eşti....

Niciodată nu-i prea mult
Sufletul să ţi-l ascult
Să plâng cu lacrima ta...
ASTA-I MAMA,
TE IUBEŞTE ŞI TE IARTĂ!
NU UITA!