Persoane interesate

sâmbătă, 14 august 2010

REPETABILA POVARĂ de ADRIAN PĂUNESCU

Cine are parinti, pe pamant nu in gand
Mai aude si-n somn ochii lumii plangand
Ca am fost, ca n-am fost, ori ca suntem cuminti,
Astazi imbatranind ne e dor de parinti.
Ce parinti? Niste oameni ce nu mai au loc
De atatia copii si de-atat nenoroc
Niste cruci, inca vii, respirand tot mai greu,
Sunt parintii acestia ce ofteaza mereu.
Ce parinti? Niste oameni, acolo si ei,
Care stiu dureros ce e suta de lei.
De sunt tineri sau nu, dupa actele lor,
Nu conteaza deloc, ei albira de dor
Sa le fie copilul c-o treapta mai domn,
Cata munca in plus, si ce chin, cat nesomn!
Chiar acuma, cand scriu, ca si cand as urla,
Eu ii stiu si ii simt, patimind undeva.
Ne-amintim, si de ei, dupa lungi saptamani
Fii batrani ce suntem, cu parintii batrani
Daca lemne si-au luat, daca oasele-i dor,
Daca nu au murit tristi in casele lor...
Intre ei si copii e-o prasila de caini,
Si e umbra de plumb a preazilnicei paini.
Cine are parinti, pe pamant nu in gand,
Mai aude si-n somn ochii lumii plangand.
Ca din toate ce sunt, cel mai greu e sa fii
Nu copil de parinti, ci parinte de fii.
Ochii lumii plangand, lacrimi multe s-au plans
Insa pentru potop, inca nu-i de ajuns.
Mai avem noi parinti? Mai au dansii copii?
Pe pamantul de cruci, numai om sa nu fii,
Umiliti de nevoi si cu capul plecat,
Intr-un biet orasel, intr-o zare de sat,
Mai asteapta si-acum, semne de la stramosi
Sau scrisori de la fii cum c-ar fi norocosi,
Si ca niste stafii, ies arare la porti
Despre noi povestind, ca de mosii lor morti.
Cine are parinti, inca nu e pierdut,
Cine are parinti are inca trecut.
Ne-au facut, ne-au crescut, ne-au adus pana-aci,
Unde-avem si noi insine ai nostri copii.
Enervanti pot parea, cand n-ai ce sa-i mai rogi,
Si in genere sunt si nitel pisalogi.
Ba nu vad, ba n-aud, ba fac pasii prea mici,
Ba-i nevoie prea mult sa le spui si explici,
Cocosati, cocarjati, intr-un ritm infernal,
Te intreaba de stii pe vre-un sef de spital.
Nu-i asa ca te-apuca o mila de tot,
Mai cu seama de faptul ca ei nu mai pot?
Ca povara ii simti si ei stiu ca-i asa
Si se uita la tine ca si cand te-ar ruga...
Mai avem, mai avem scurta vreme de dus
Pe constiinta povara acestui apus
Si pe urma vom fi foarte liberi sub cer,
Se vor imputina cei ce n-au si ne cer.
Iar cand vom incepe si noi a simti
Ca povara suntem, pentru-ai nostri copii,
Si abia intr-un trist si departe tarziu,
Cand vom sti disperati vesti, ce azi nu se stiu,
Vom pricepe de ce fiii uita curand,
Si nu vad nici un ochi de pe lume plangand,
Si de ce inca nu e potop pe cuprins,
Desi ploua mereu, desi pururi a nins,
Desi lumea in care parinti am ajuns
De-o vecie-i mereu zguduita de plans.

8 comentarii:

Mama lu Florin spunea...

Minunata poezie iar postarea ei legata de comemorarea lui Florin nu este deloc intamplatoare.Admiratia fata de creatia artista a lui Adrian Paunescu a fost crezul fiului meu din frageda copilarie si dupa ce devenise studentul marelui poet, dorea cu ardoare sa-l consulte pe acesta in privinta poeziilor scrise de el.
Din pacate soarta a fost nemiloasa si nu a mai apucat sa-si indepl;ineasca arzatoarea dorinta.

hera mariana spunea...

Lilu,
cu regret trebuie să recunosc faptul că eu nu am reuşit să citesc totul despe Florin. Nu am ştiut că A. Păunescu ia fost profesor, etc.
Dar de cum am început să scriu art. dedicat lui şi mai ales ţie, mi-a venit să caut poezia aceasta despre copii şi părinţi...e ceva la mijloc.:)
Şi eu sunt o mare iubitoare a poeziilor lui A.Păunescu!

Mama lu Florin spunea...

Eu ca mama i-am adus la cunostinta domnului Adrian Paunescu admiratia si dorinta fiului meu,iar dansul a publicat un minunat articol pe care l-a intitulatCOPILUL POET PLECAT IN LUMEA DE DINCOLO si cateva poezii ale lui Florin.
Nu stiu daca ai incercat ca sa iei legatura cu dansul si sa-i declari deschis aprecierea ta ,
dar cred ca i-ar face o deosebita placere ,mai ales ca este asa de bolnav.

hera mariana spunea...

Să-ţi spun ceva Lilu,
eu am acest blog, tocmai pentru că i-am scris poetului A.Păunescu...şi ptr. că atunci nu aveam blog...totul s-a pierdut!
M-am supărat, i-am spus fiicei mele şi ea mi-a făcut cadou BLOGUL 1 de PAŞTI, anul trecut!:)
De atunci scriu şi "mă mai dau în stambă" uneori, da-mi place.:)
O să-i scriu d-lui Păunescu !

LILU spunea...

Stiu ca esti foarte solicitata si ca timpul tau e dramuit , dar insist asupra faptului de a-i scrie poetului.
Un sfarsit de saptamana linistit!

hera mariana spunea...

Lilu dragă,
eu chiar am să-i scriu, nu m-am hotărât unde...
Din febr. 2008, pe blogul lui nu mai apare nimic!
Poate nici nu se mai uită peste el. Dar e posibil să-şi fi făcut siteu şi o să caut.
Îţi dai seama că trebuie să mă concentrez puternic să-i scriu poetului!!!

margusta spunea...

Que coisas BELAS por aqui amiga !

Um ABRAÇO em ti e um :)

hera mariana spunea...

Multumesc Margusta!:)
O imbratisare mare, de la mine catre tine!