Nu pot sa nu pling, in adincul sufletului meu, dupa TATIANA STEPA...
Sunt sigura ca ea nu ar vrea sa plingem, poate s-ar bucura sa-i murmuram cintecele. De aceea, toata ziua de azi, in fiinta mea, s-au frematat cintecele ei.
Prea repede s-a impiedicat de-o lacrima si a plecat. Doamne! Doamne! prea mult ti-a impartit durerea cu aceasta fiinta scumpa si sensibila. Niciodata nu o voi uita pe Tatiana! Am inregistrate cintecele ei si le voi asculta mereu...Am vazut-o anul trecut intr-un spectacol, in orasul meu... nu ma gandeam atunci, nici o clipa, cit de suferinda era. A cintat, ca de obicei, dumnezeieste!
Ma doare faptul ca Tatiana nu mai este printre noi.
Totusi, trecerea in nefiinta, a unei fiinte atit de indragite, ma determina sa cred tot mai mult, ca acest moment unic, ca si nasterea, nu trebuie sa ne sperie.
Cind ma gindesc la acest fenomen, denumit"moarte", imi imaginez, ca de fapt este: atingerea infinitului. Cum altfel as putea sa-mi imaginez INFINITUL?
Daca in viata nu putem atinge absolutul, la trecerea in nefiinta, sigur atingem infinitul.
Si nu mai pling, TATIANA, desi, prea devreme ai atins infinitul!
Un comentariu:
si mie mi-a placut Tatiana Stepa. Multumesc frumos de mesaj.Sunteti o persoana de treaba.:)
Trimiteți un comentariu