Creaţiile şi fotografiile sunt capturate de la fiica mea:)
www.mariahera.ro
SĂ VEZI ŞI SĂ CREZI !
miercuri, 28 septembrie 2011
duminică, 25 septembrie 2011
sâmbătă, 24 septembrie 2011
miercuri, 21 septembrie 2011
GABRIELA, ÎN ZIUA ACEEA ...
În ziua aceea nu numai că aveam un nod în gât dar mi-erau înecate toate corăbiile .
MARIA PLECA în Anglia, cu un bilet dus...
Am stat în autogară aproape o oră (aşa-i la noi, nu a mai vrut şoferul să plece spre Cluj şi fără nici o explicaţie, am staaat....), ne-am privit una pe alta în ochi încercând să ne ţinem de cuvânt şi să nu scăpăm nici o lacrimă, nici o lacrimă, cum spune cântecul neuitatului Dan Spătaru!
A fost greu pentru "rândunica mea"dar şi mai greu pentru mine!
Când am pictat tabolul de mai sus, simţeam, ştiam chiar că "rândunica" va zbura şi că noi n-o să ne ţinem după ea...
Cu toate astea m-a cuprins dorul cu mult înainte de a pleca.
ÎN ZIUA ACEEA, am avut plăcerea de a mă întâlni cu o prietenă din lumea virtuală, GABRIELA DÎRŢU.
A fost o bucurie să văd OMUL adevărat, plin de aceeaşi bucurie de a ne cunoaşte.
A doua zi ne-am întâlnit iar, nu terminasem de vorbit:)) şi după o scurtă vizită în modestul meu apartament, am făcut o plimbare prin oraş, povestind despre vieţile noastre.
GABRIELA, în ziua aceea mi-a fost ca "un înger păzitor" ajutându-mă, fără să-şi dea seama să trec mult mai uşor peste golul lăsat de Maria mea.
La un moment dat i-am spus că pentru mine este "o zi de sărbătoare" şi ne-am bucurat împreună.
Acum privesc în urmă şi repet :
GABRIELA AI FOST UN ÎNGER VENIT DIN LUMEA VIRTUALĂ
SĂ-MI ŢINĂ COMPANIE ÎNTR-O ZI CÂND AŞ FI SUFERIT SINGURĂ!
MULŢUMESC GABRIELA !
PS:
aveam de gând să postez un cântec vechi care conţine cuvântul
"GABY-GABRIELA", dar regret că nu l-am găsit...:(
MARIA PLECA în Anglia, cu un bilet dus...
Am stat în autogară aproape o oră (aşa-i la noi, nu a mai vrut şoferul să plece spre Cluj şi fără nici o explicaţie, am staaat....), ne-am privit una pe alta în ochi încercând să ne ţinem de cuvânt şi să nu scăpăm nici o lacrimă, nici o lacrimă, cum spune cântecul neuitatului Dan Spătaru!
A fost greu pentru "rândunica mea"dar şi mai greu pentru mine!
Când am pictat tabolul de mai sus, simţeam, ştiam chiar că "rândunica" va zbura şi că noi n-o să ne ţinem după ea...
Cu toate astea m-a cuprins dorul cu mult înainte de a pleca.
ÎN ZIUA ACEEA, am avut plăcerea de a mă întâlni cu o prietenă din lumea virtuală, GABRIELA DÎRŢU.
A fost o bucurie să văd OMUL adevărat, plin de aceeaşi bucurie de a ne cunoaşte.
A doua zi ne-am întâlnit iar, nu terminasem de vorbit:)) şi după o scurtă vizită în modestul meu apartament, am făcut o plimbare prin oraş, povestind despre vieţile noastre.
GABRIELA, în ziua aceea mi-a fost ca "un înger păzitor" ajutându-mă, fără să-şi dea seama să trec mult mai uşor peste golul lăsat de Maria mea.
La un moment dat i-am spus că pentru mine este "o zi de sărbătoare" şi ne-am bucurat împreună.
Acum privesc în urmă şi repet :
GABRIELA AI FOST UN ÎNGER VENIT DIN LUMEA VIRTUALĂ
SĂ-MI ŢINĂ COMPANIE ÎNTR-O ZI CÂND AŞ FI SUFERIT SINGURĂ!
MULŢUMESC GABRIELA !
PS:
aveam de gând să postez un cântec vechi care conţine cuvântul
"GABY-GABRIELA", dar regret că nu l-am găsit...:(
duminică, 18 septembrie 2011
MI-A STAT MINTEA ÎN LOC!
O zi mi-a stat mintea-n loc!
M-am gândit aşa în taină şi adânc, inconştientul meu lucra...
Nu am găsit răspunsul potrivit încă la întrebare : DE FAPT, CINE SUNT EU?
Cine sunt eu să mă bage-n seamă atâţia oameni, din lumea mai mult virtuală decât reală?
" EU SUNT FATA LUI IOSIF, ZIS IOŞCA BEŢIVUL DIN CAPU' SATULUI":))
Nu am cuvinte să mulţumesc pentru felicitările, florile, şi cântecele dedicate mie în 16 septembrie, totuşi am "mulţumit frumos" fiecăruia în parte, am simţit că dacă EL şi EA, s-au gândit la mine o clipă-două, gestul meu de a răspunde măcar cu un zâmbet era o reală bucurie.
Surprizele virtuale exprimate prin tortul ( care pe masă nu l-am avut), prin muzică special aleasă pentru mine şi trandafirii care-mi sunt foarte dragi au înlocuit orice lipsuri ale unei familii de pensionari. Să fiu sinceră am avut şi eu ceva bun pe masă: chek cu nuci de la prietena mea Măriuţa, bomboane de ciocolată şi suc de la prietena mea Gabriela, cafea şi ţigări fine de la Angela, oo..şi multe, multe flori de la tuberoze şi trandafiri, la flori de toamnă...
Eu am pregătit doar salate, de legume şi de fructe!
Nu m-au uitat colegii de liceu, nici copii mei nu m-au uitat, mi-au scris, mi-au telefonat...
Nici colegele de muncă nu m-au uitat!
Surpriză...un pictor adevărat m-a etichetat cu un tablou pictat de el, mulţumesc Ion Panduru!
Dar surpriza cea mai mare a fost din partea unui prieten de pe FB. mai puţin ştiut de mine, care poet fiind, mi-a dedicat o poezie !
Mulţumesc Adrian Munteanu!
Surprizele au fost multe şi din multe ţări, dar mă opresc aici, ar fi prea lung articolul...
Mulţumesc celor care m-au felicitat, fiecare în felul său mi-a citit sufletul şi a scris puţin în el!
M-am gândit aşa în taină şi adânc, inconştientul meu lucra...
Nu am găsit răspunsul potrivit încă la întrebare : DE FAPT, CINE SUNT EU?
Cine sunt eu să mă bage-n seamă atâţia oameni, din lumea mai mult virtuală decât reală?
" EU SUNT FATA LUI IOSIF, ZIS IOŞCA BEŢIVUL DIN CAPU' SATULUI":))
Nu am cuvinte să mulţumesc pentru felicitările, florile, şi cântecele dedicate mie în 16 septembrie, totuşi am "mulţumit frumos" fiecăruia în parte, am simţit că dacă EL şi EA, s-au gândit la mine o clipă-două, gestul meu de a răspunde măcar cu un zâmbet era o reală bucurie.
Surprizele virtuale exprimate prin tortul ( care pe masă nu l-am avut), prin muzică special aleasă pentru mine şi trandafirii care-mi sunt foarte dragi au înlocuit orice lipsuri ale unei familii de pensionari. Să fiu sinceră am avut şi eu ceva bun pe masă: chek cu nuci de la prietena mea Măriuţa, bomboane de ciocolată şi suc de la prietena mea Gabriela, cafea şi ţigări fine de la Angela, oo..şi multe, multe flori de la tuberoze şi trandafiri, la flori de toamnă...
Eu am pregătit doar salate, de legume şi de fructe!
Nu m-au uitat colegii de liceu, nici copii mei nu m-au uitat, mi-au scris, mi-au telefonat...
Nici colegele de muncă nu m-au uitat!
Surpriză...un pictor adevărat m-a etichetat cu un tablou pictat de el, mulţumesc Ion Panduru!
Dar surpriza cea mai mare a fost din partea unui prieten de pe FB. mai puţin ştiut de mine, care poet fiind, mi-a dedicat o poezie !
Mulţumesc Adrian Munteanu!
Surprizele au fost multe şi din multe ţări, dar mă opresc aici, ar fi prea lung articolul...
Mulţumesc celor care m-au felicitat, fiecare în felul său mi-a citit sufletul şi a scris puţin în el!
vineri, 16 septembrie 2011
Abonați-vă la:
Postări (Atom)