Bunica spune:
" pe vremea mea... în timpul războiului o duceam greu! Dar şi pe vremea regelui era la fel de greu ... dădem bir din munca noastră tot, de nu ne rămânea nici de mâncare, darămite pentru semănat!"
Mama spunea:
"În timpul celui de-al doilea război, când bombardau, fugem şi ne aruncam la pământ iar eu acopeream cu mânuţele mele capul tatălui meu să-l apăr!"
Eu spun:
"Pe timpul şi în vremea cât a condus Ceauşescu, oamenii de rând aveau locuri de muncă, tineretul nu pleca din ţară, şcoala era şcoală, valorile se cerneau altfel şi nu mai rău deât pe timpurile astea!"
TIMPUL ŞI VREMEA sunt, zic eu, nişte termeni de reper.
Când a fost timpul meu, am venit în lume.
La timpul potrivit m-am dus la şcoală.
Apoi venise vremea să iubesc!
Oare le-am făcut pe toate la timpul lor, mă întreb?
Răspun tot eu, "unora le trecuse vremea" se părea...
Sosit-a timpul să rămân în pensie.
Ce ce timp, ce vreme de dormit, de odihnă... de mers încet spre apus...
În vremea asta de gândire, am hotărât altceva: "să o iau de la început", de unde rămăsesem nerealizată!
Acum e vremea să pictez!
A venit SOROCUL cu norocul... pentru mine!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu