PRIVIND ....

Privind in urma, parca recitesc o carte buna. Carnetelul sta marturie a celor traite.





Ion Minulescu - Romanta tineretii

Necunoscuta care se vindea
N-a vrut sa-mi spuna-n prima zi cine era,
Dar fiindca ea aflase cine sunt -
Poetul poreclit "Fluiera-vant" -
Si fiindca ma ruga staruitor
Sa-i fiu si eu, din cand in cand, cumparator,
Sinceritatea ei m-a-nduiosat
Si-n cadrul pretului fixat -
Un pret absurd,
Ridicul
Si meschin,
Cu care-as fi baut un kilogram de vin -
M-am imbatat de gura ei
Si-am adormit
Pe laurii idilelor lui Teocrit...

Dar vai!...
Necunoscuta se vindea
Nu numai mie, dar si altora!...
Si-azi un ciocoi,
Iar maine un calic
O cumparau la fel - mai pe nimic -
Caci ea - flamanda vesnic - se grabea
Sa-si vanda gura dulce ca la tarapana!...

Eu singur doar nu m-am sfiit sa-i spun
Ca-s gata sa-i ofer un pret mai bun -
Dar cum ii luase mintea Dumnezeu,
Necunoscuta s-a spalat pe maini cu pretul meu...
Si-atunci -
De teama sa n-o bat,
Sau s-o ucid
Si s-o ascund sub pat -
Desi-o iubeam, am renuntat la ea


Si n-am mai vrut sa stiu cine era!...

Dar intr-o zi cu ploaie si cu vant,
Necunoscuta care se vindea,
S-a dat la fund
Si-a disparut...
Si nimeni n-a mai intrebat de ea
De cand intrase, parca, in pamant,
Cu numele-i mereu necunoscut...

Si totusi, Eu
Am intalnit-o iar,
Dar nu ca altadata, pe trotuar,
La cafenea,
Sau in tramvai...
Am regasit-o-n ziua de-ntai de mai,
Ascunsa de un sfert de veac intr-un sertar,
In care sta de veghe cuminte,
Si-astepta
O zi sa-mi mai aduc aminte si de ea!...

Dar ce pacat
Ca regasirea ei m-a-ndurerat...
Si-n loc s-o mai sarut -
Cum as fi vrut -
Am inceput sa plang cu-adevarat!...

Necunoscuta care se vindea
De data asta, nu mai era Ea -
Era doar vechea ei forografie,
Pe care mi-o daduse numai mie!...

Si-acum,
Cred c-ati ghicit cine era
Necunoscuta care se vindea...
Era chiar tineretea mea!...