.jpg)
MOTO:
„Sunt tânără, frumoasă, deşteaptă şi bogată”,
nimic nu-i adevărat dar aşa îmi place să mă prezint.
Din vibraţii înalte s-au desprins două UNDE zburdalnice, jucându-se de-a viaţa; în spirala miraculoasă , cuprinzătoare a tuturor celor existente, magnetic atrase de culori, sunete şi cine mai ştie ce, s-au întâlnit!
Cu această mică introducere, care aş vrea să o completeze CRISTIANA, trec la subiect:
Da ne-am întâlnit eu şi Cristiana. Am petrecut trei ore şi jumătate împreună, cât o viaţă!
Le-am exploatat la maxim şi au trecut... ca o clipă!
Am vorbit, am râs, am lăcrimat, am deşertat sacul cu amărăciuni, am îndulcit paharul vieţii noaste.
M-am îmbogăţit iar de-adevărat, nu cu pisicuţe ci cu o nouă prietenie total dezinteresată.
E atât de minunat să treci din virtual în real, pe cât a fost de interesant să ne întâlnim în virtual, cel puţin pentru mine!
Mare mi-a fost surpriza , când am văzut fiinţa suavă în care se ascunde o persoană pe cât de sensibilă, pe atât de puternică!
Parcă ne cunoşteam de o viaţă şi ne povesteam ceva deja ştiut, din postările pe bloguri, sau transmise prin telepatie!
Luând în considerare că trăim cu atât mai mult cu cât cineva se mai gândeşte la noi şi ne rosteşte numele, sunt sigură că noi am adăugat mulţi ani vieţii noastre spirituale!
Rolul principal în această întâlnire îl are MAREA ENERGIE !
PS:
am pus drept moto, modul meu de prezentare pentru că am distrat-o pe Cristiana cu formularea aceasta, modestă de fapt...:))
Iar soarele meu pictat, l-am aşezat în frunte, aşa cum îmi port iubirea pentru oameni!
15 comentarii:
Ma bucur mult pentru voi!:)
Cine se aseamana se-aduna!
Mariana, scumpa Doamna a amintirilor mele de acum incolo din inima Tarii Transilvaniei mele iubite!!
Este atat de frumos ceea ce ai scris si pus aici, incat orice cuvant al meu parca devine de prisos!!!
Alba Iulia mi-a cantat un miez de noapte in Cetate si o dupa amiaza atat de frumoasa cu tine !!! Si sufletul meu a ras, a plans, a mangaiat si s-a lasat mangaiat de privirea sincera de "ochi in ochi" asa cum frumos ai numit-o tu, Mariana draga!!
Multumesc din tot sufletul pentru tot ce mi-ai oferit!!
Mai vorbim si maine!!
PS: Ramona, multumesc mult, este o onoare pentru o regateana pierduta in campiile sudului sa fie asemanata cu un suflet autentic, corect, cinstit si bun de ardelean din inima ţării... Poate e prea mult, mica ciocarlie ar vrea sa fie acvila.. dar stiu eu?! nu-i prea mult?!...
Ramona îţi mulţumesc de vizită şi de comentariul, care mă onorează!
Cristiana, draga mea,
mă copleşeşti cu aşa cuvinte frumoase!
Eu după ce am scris "articolul" acesta , am vrut să-l şterg... Mi sa părut că nu am găsit cuvintele potrivite ( cu limba mea de lemn):)) şi acum mi se pare tot aşa, dar fiind sigură că nu voi putea încă, să găsesc altele mai relevante l-am lăsat... să te aştepte...să-l completezi!
Şi mâine e o zi şi vor fi multe în care vom fi "ochi în ochi" de la ditanţă, pentru că O CLIPĂ, a noastră, va păstra scânteia aprinsă peste timpuri!
:)
Articolul nu mi s-a parut defel "limba de lemn". Din contra. Imi place foarte mult sa aud de asemenea "povesti". O imbratisare virtuala protagonistelor! :)
:))
Dar şi când va deveni... reală!!!:))
So, cred că ai pierdut faza, când m-a calificat "nimeni" că nu pot să-i zic "cineva", a fi " bunicuţa cu limba de lemn":))
Eu am răspuns: "o fi limba mea de lemn, dar e şlefuită!":))
:)))
Numai tu ai fi putut sa dai o asa riposta... :)
Iti doresc o duminica frumoasa, bunicuto! :))
Mulţumesc şi ţie la fel!
Amuză-te pe "socoteala" mea, până mai ai de ce şi cum!:))
Ma bucur pentru voi,stiu ce inseamna sa intalnesti persoane dragi din virtual in realitate,e ca si cum te-ai intalni cu cineva pe care nu l-ai vazut demult,asa s-a intamplat si cu mine cand am intalnit-o prima oara pe Camelia,simteam ca parca ne stim de o viata...e minunat!inca sunt in Italia pana pe 14 iunie,apoi sper sa va tineti de promisiune si sa vedeti Tara Oasului,asa cum ne-am inteles...ce zici?
Va pup pe amandoua...cu drag si mult dor!
Olga, draga mea,
aşa a fost, o fascinţie de o clipă!
Mulţumesc pentru faptul că şi din Italia ţi-ai găsit timp să treci pe la mine!
Distracţie plăcută şi aş vrea să zic "să ne vedem cu bine!"
Tare aş vrea să văd Maramureşul!
Te pup!
Daca stiam soseam virtual si eu cu o cafea si
energia pozitiva a locului unde traiesc si binenteles a mea personala,la taifasul vostru.
Va imbratisez si admir pentru frumoasa voastra colaborare.
Mamma mia! ce mi-ar fi placut!!!
Mie mi-a dat la un moment dat prin minte sa scriu cam asa pe blogul meu: "Cine vrea sa ne cunoastem, ne intalnim in ziua de... in fata Hotelului Transilvania!!"
Dar am renuntat, mi s-a parut cam orgolios...
Dar mi-ar fi placut mult!!
Apoi am vorbit noi amandoua, Mari draga, sa ne vedem, si mi s-a parut asa de frumos... Iar dupa ce ne-am despartit noi doua, peste nu mai mult de o ora, cineva din Alba Iulia chiar a venit la hotel si am stat de vorba, apoi ne-am vazut si a doua zi!! A fost superb!!
N-am sa uit niciodata aceasta calatorie, Mari draga!!
"ANONIMA LILU",
îţi mulţumesc pentru gândurile bune, pentru cuvintele frumoase şi... la următoarea întâlnire de genul acesta vei fi invitata noastră!
Cristiana draga mea,
acum sunt atât de bogată de nu-mi mai încap în...gânduri!
Am fost la întâlnirea de 40 de ani, de la terminarea liceului şi am trăit alte clipe de basm!
O să scriu despre asta cât de curând!
Vreau să împărtăşesc bucuria mea cu cei care trec pe la mine!
Voi doua imi sunteti persoanele cele mai dragi,
v-am cunoscut separat datorita interesantelor voastre articole si acum ma bucur ca soarta a
facut sa va intalniti.
Trimiteți un comentariu