DEFINIŢIA DORULUI MEU!
.......................................
Ce DOR cumplit e dorul,
îmi mistuie imaginea cu tine,
îmi arde-n flăcări ochii .
El n-are gând
şi n-are milă
deşi mă vede deseori plângând,
îmi pune cearcăne sub pleoape
ş-mi creşte nevoia de a-ţi fi aproape,
ce DOR cumplit e dorul meu!
Bizar şi dulce-amărui
e dorul crud al orişicui
dar dorul meu, e greu,
e verde şi albastru...
eu îl ascund iar el devine astru,
el mă călăuzeşete zi de zi,
devine raţiunea de "a fi".
Ce Dor cumplit, e dorul ...
deşi neodihnit,
mereu neobosit,
prezent clipă de clipă,
mă ţine sub aripă cât doreşte,
mă poartă şi mă ocoleşte
se face că mă scapă la margine de apă...
Ce DOR cumplit e dorul !
Şi iarăşi se adapă,
mă scaldă-n rupere de nori
nu mai văd flori,
nici dimineaţa zori...
totu-i o apă şi-un pământ...
DORUL meu păgân, e sfânt!
CE DOR CUMPLIT E DORUL!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu