Am citit destul de mult,de mica. Am acumulat experienta si acum e timpul sa dau societatii ceva. Dar spre dezamagirea noastra (cei in prag de pensie) societatea nu are nevoie de experiente, nici sa invete din greselile noastre, doar de bani. Bani nu am adunat, nu mi-am imaginat ca vin vremuri in care nimic nu mai are valoare in afara de bani... pentru cei mai multi. Eu totusi gindesc altfel. Nu pot insa sa nu spun, cu regret, ca am vrut sa imi cumpar cartea" Raport asupra singuratatii", de Augustin Buzura , am citit cred tot ce a scris ,am carti cu autografe, le pastrez cu bucurie intr-o bibliteca draga mie si familiei mele. Ghiciti de ce nu mi-am cumparat-o? Nu am gasit-0 ? nu , nu mi-au ajuns banii, trebuia mai urgent sa imi cumpar pantofi in locul celor rupti, sa fac un drum la Cluj dupa carte. Nu mi se pare corect sa pun in balanta cartea si papucii. Mi-ar placea sa vorbesc despre acest fenomen cu autorul .
Ma intreb ce parere au intelectualii tarii despre faptul nu poate omul de rind sa-si cumpere o carte pe care o doreste. Sunt intrigata de faptul ca ne ofera chioscul de ziare, vrem sau nu, carti in piele ecologica, pe care eu le am deja, mai vechi, dar la fel de bune. Ce sa mai vorbim de albume de arta,carti de specialitate etc. acestea sunt pentru expozitii...in casele bogatilor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu