EU MAI AM DE ÎNVĂŢAT...VOI NU?

Pornind de la ideea că:" pentru a învăţa nu eşti niciodată prea tânăr, nici prea bătrân", am răsfoit fel de fel de bloguri, scrieri, gândurile altor oameni şi am rămas mirată într-o zi când am descoperit un "ceva" interesant, PA-ul.
Curioasă din fire mi-am luat inima în dinţi şi l-am întrebat pe ziaristul Călin Hera,(e doar o coincidenţă de nume, nu mi-e rudă), despre ce este vorba?
Am aflat, m-a atras ideea şi am început să scriu, numărându-mi semnele cu greu.
Eram la început de "mişcare pe calculator", apoi am descoperit maşinăria wordpress, care-mi numără gratis, cuvintele, semnele, spaţiile...:)
Eram şi sunt convinsă că nu mă pot compara cu marii scriitori ai lumii, nici cu scriitorii contemporani, pe care îi cunosc puţin, le-am citit cărţile şi îi respect.
Din acest motiv, am hotărât să scriu PA-uri, înfiinţând blogul "PA ŞI PA-uri".
Chiar dacă nu mă voi ridica la un nivel prea înalt, sau genul PA se va pierde, eu am considerat că în lumea acesta grăbită, apăsată de tot felul de crize, inclusiv de timp, o "cărticică de buzunar, cu PA-uri", ar fi de folos mai ales tinerilor care mai vor să citească.


Mai jos voi posta sursa de la care am pornit şi care după cum spuneam mi-a fost dată cu amabilitate de domnul Călin Hera:




"Postez câteva idei de Teorie a PA-ului, întrucât au fost destul de multi care au întrebat, în ultima vreme, ce e, dom’le, PA-ul si cu ce se mănâncă?

1. Acolo de unde vine PA-ul, ca gen literar (sic!), definiţia principală, scurtă, concisă, e „maximum 500 de semne”. Primul PA pe care l-am scris pe acest blog a fost măsurat de maşinăria wordpress. Au ieşit 82 de cuvinte. Dar nu asta e important. Pot fi şi 100 de cuvinte, dacă altfel nu se poate. Importantă e ideea unui text foarte scurt, arhiscurt, care să spună multe în puţine cuvinte. Care să sugereze. Să trezească o poftă. Să incite, să excite, să provoace imaginaţia cititorului, să-l facă să continue povestea, în mintea si-n inima lui.

2. Despre genul literar cu pricina: pahiliteratura. Există entuziaşti care văd deja un viitor şi care vorbesc deja despre un gen literar. Şi există realişti care spun că e cazul, măcar, să apară o carte-două, o cronică-două. E clar: ne trebuie pahicritică şi ne trebuie pahicritici. În orice caz, eu sper ca PA-ul, ca specie literară, să nu rămână ceva doar la nivel de blogereala (deşi n-ar fi de colo nici aşa!). Sper să publicăm, în curând, cărţi de PA-uri. Deci, îmi place să cred, se poate."

SURSA:
http://calinhera.wordpress.com/2009/11/10/de-doua-ori-cate-500-de-semne-despre-pa/

ANIVERSARE ŞI LA REVEDERE!

MOTO:

„Când se cern valorile, putregaiul iese la suprafaţă!”

Azi se împlineşte un an de cănd am fost invitată să postez, ca autor pe 100 RO!
Am cunoscut, virtual desigur, oameni valoroşi, cu idei originale , am găsit multe articole de bun gust şi de interes general din care am avut de învăţat.
Am mai spus că: „pentru a învăţa, nu eşti niciodată prea tânăr şi nici prea bătrân!”
Ar trebui să mulţumesc multora din cei care au scris pe 100RO, deoarece mi-au sărit în ajutor atunci când l-am cerut, dar mă rezum doar la primele două persoane şi îi mulţumesc lui FERI şi lui ALEXANDRU.
Cu rugămintea să mai postaţi din când în când REGULAMENTUL,
să pretindeţi respectarea acestuia şi să cerneţi puţin valorile,
„NON MULTA, SED MULTUM!”

DIN ARDEAL VĂ PUP VIRTUAL!
LA ANUL ŞI LA MULŢI ANI!

PLUSVALOARE DINTR-UN FIR DE AŢĂ

Chiar aşa, plusvaloare dintr-un fir de aţă ceva mai lung.:)
Dacă eşti propriul tău patron şi stăpân pe ceea ce faci, cu puţină imaginaţie poţi crea PLUS VALOARE adevărată.
Creativitatea pe lângă satisfacţia lucrului finalizat şi bine realizat, îţi poate da o bucurie nemărginită la vederea obiectului produs, atunci când o altă persoană beneficiază de el.
Vă puteţi imagina strălucirea din ochii unui om, atunci când dintr-o dată vede un obiect pe care şi l-a dorit, dar nu l-a găsit prin magazinele doldora de marfuri?
În special fetele şi femeile îşi doresc diferite obiecte vestimentare speciale, unice, potrivite cu persoana lor, le visează iar în momentul când le găsesc fac tot posibilul pentru a le avea.
Da, asta mi s-a întâmplat mie, de multe ori pe parcursul anilor. Am văzut scânteia din ochii semenilor mei şi am beneficiat productiv de ea, primind de fiecare dată un imbold pentru a continua.
Accesoriile sunt o componentă importantă în garderoba fiecărei femei.
Mai sus am postat fotografiile genţilor(poşetă, traistă, săculeţ sau oricum le-ar zice)care nu mai sunt în stoc.
După cum aţi observat, fiecare piesă este UNICAT!
Desigur s-ar pune întrebarea: unde este plusvaloarea?
Răspunsul este foarte simplu: în buzunar la creatoare!

IUBIŢI-VĂ NUMELE!

MOTO:

„Nu-ţi voi lăsa drept bunuri, după moarte,
Decât un nume adunat pe o carte, ...”
TESTAMENT
de
TUROR ARGHEZI


De când ne ivim pe lume, primim în dar un nume şi un prenume.
Între actul iniţial unde a fost pentru prima dată înscris, numele ne urmează, nefiind umbra noastră ci reprezentând fiinţa, până la înscrierea lui pe o piatră funerară.
Majoritatea oamenilor îşi iubesc numele atribuit de părinţii lor, îl poartă cu mândrie din grădiniţă, prin şcoli şi facultăţi, pe la studii înalte, făcându-şi un RENUME pentru el şi neamul său. Cunoaştem foarte bine românii plecaţi în lume şi care prin renumele lor au ridicat neamul românesc la rang înalt.
Unele fete îşi iubesc numele de familie atât de mult încât la căsătorie nu renunţă la acesta ci îl adaugă lângă cel al jumătăţii sale.
Mai demult fetele şi femeile brodau iniţialele numelui şi prenumelui pe batiste şi pe alte obiecte , dovadă că îşi iubeau numele. Ce să mai vorbim de familiile regale şi emblemele lor.
Există însă persoane care nu acceptă numele familie, schimbându-l oficial.
În ultimul timp părinţii pun mai multe prenume copiilor, astfel aceştia pot să-l aleagă de mici pe cel mai atractiv.
Cunosc un caz în care un elev de clasă primară, auzind zi de zi cum învăţătoarea îl atenţiona pe Dănuţ să stea cuminte, el fiind un copil liniştit, s-a dus la părinţi şi le-a spus: „nu mai vreau să mă cheme Dorin, vreau să mă cheme Dănuţ!”
De regulă când un copil ajuns matură, pleacă din casa părintească având în minte ultimul sfat primit „ ai grijă să nu ne faci numele de ruşine!”
Fiecare om cumpătat are grijă lângă ce alte nume îl aşează pe al său. Chiar dacă este pe o listă cu revendicări sau proteste, pe un tablou sau pe o carte sau mai nou pe un blog, numele îi reprezintă ideile şi modul de viaţă în mare măsură.
Chiar şi cei care-şi gravează numele pe o piatră sau îl scrijelesc pe un copac...spun ceva despre ei...
Numele şi prenumele ar trebui să i se potrivească purtătorului şi mă gândesc oare să fie predestinat?
Dacă cineva citind viaţa lui Ciprian Porumbescu, ascultând muzica sa, văzând filmul vieţii şi iubirii lui... îşi botează copilul Ciprian, poate afecta destinul şi viaţa copilului? Mai ales când acesta îşi iubeşte numele?
Nu degeaba orice rugăciune începe şi se termină cu:"ÎN NUMELE TATĂLUI"...
Credeţi că nu are nici o legătură cu ce am scris eu mai sus?
Eu cred că toate sunt bine legate între ele.
IUBIŢI-VĂ NUMELE!

PARIEZ CĂ NU GHICIŢI!

CÂTE PULOVERE SUNT ÎN IMAGINILE DE MAI JOS?





























Tot ce vedeţi sunt creaţii ale fiicei mele,
realizate cu pasiune de ea şi de mine...şi mai sunt!


DACĂ VEŢI SPUNE NUMĂRUL REAL DE PULOVERE,
eu pierd pariul şi o să vă fac cadou câte un pulover
care nu se găseşte în imaginile de mai sus...:)
DOAR VIRTUAL DESIGUR !:))

ELIMINÂND POLITICA ŞI BANII.

Parcă nu pot încheia anul 2010.
Mă întreb de ce ?
Aşa că eliminând mocirla politică în care s-a scăldat guvernul şi banii de care nu s-au săturat tot ei, guvernanţii, pot zice că eu şi familia mea am avut un an bun, norocos şi plin de evenimente pozitive.
Am să le mai postez acum şi gata, că de fapt am început noul an 2011.
În ordinea evenimentelor:
-am avut în luna iunie ÎNTÂLNIREA DE 40 DE ANI LA LICEU! A fost minunat să ne revedem după 20 de ani de când nu ne văzusem, iar pe unii colegi nu i-am văzut de 40 de ani pentru că nu au fost la ultima reuniune.
-un alt mare eveniment în luna iulie, de mare mândrie şi satisfacţie a fost absolvirea şi susţinerea licenţei de către fiica mea. Am postat articole pe blog pe aceste teme şi pozele corespunzătoare.
Este de înţeles că toate acestea au costat şi ceva bani, pentru haine, deplasări, mese festive, etc.
Cu un an înainte am început planurile (proiectul financiar cum ar zice unii) şi mi-a reuşit.
Spre toamnă, începând din luna august am început să culegem roadele muncii şi culmea... încă mai urmează!
Este şi un rezultat al gândirii pozitive, dar şi al efortului şi curajului cu care am acţionat pe timp de mare criză.
La această oră pot spune doar atât că 33% din efortul financiar este acoperit, mai am puţin şi sunt sigură că o s-o iau de la început, nu ştiu cu ce, dar oportunitatea se poate ivi în fiecare zi.
Acum sper că încep noul an cu alte idei, eliminând pe cât voi putea banii şi politica!

ALTERNATIVE HAND-MADE

"ALTERNATIVE HAND-MADE",
este denumirea lucrării de licenţă a Mariei
şi este protejat de Legea drepturilor de autor.
Folosirea expresiei este permisă numai cu trimitere spre linkul:
www.mariahera.ro



Într-un sens larg, termenul artă desemnează orice activitate, care se bazează pe cunoștințe, exercițiu, percepție, imaginație și intuiție.
Într-un sens mai strict, se adaugă la cele de sus lipsa de funcționalitate (practică), cunoaștere, estetică.
Britannica Online definește arta ca "îndemânare și imaginație în creația de obiecte, medii ambiante sau experiențe estetice care pot fi împărtășite" (the use of skill and imagination in the creation of aesthetic objects, environments, or experiences that can be shared with others.)
Benedetto Croce și R.G. Collingwood au avansat ideea idealistă că arta exprimă emoții, şi că opera de artă aşadar există esențialmente în mintea creatorului.

Definiția și evaluarea artei a devenit problematică mai ales de la începutul secolului 20.
Richard Wollheim face distincție între trei moduri de acces: realist, unde calitatea estetică este o valoare independentă de orice punct de vedere uman; obiectivist, unde calitatea estetică este deasemeni o valoare absolută, dar dependentă de experiență umană generală; şi pozitia relativistă, în care calitatea estetică nu este o valoare absolută, dar depinde de, şi variază cu experiența umană a diferiților indivizi.
Un obiect poate fi caracterizat în funcție de intenție, sau lipsa acesteia, a creatorului său, indiferent de scopul sau funcțiunea lui.
De exemplu o ceașcă, care poate fi folosită ca un simplu recipient, poate fi considerat obiect de artă, dacă e intenționată obiect estetic. Deasemeni, o pictură poate fi considerată obiect de meșteșug (deci nu obiect de artă), dacă este un produs de masă. http://ro.wikipedia.org/wiki/Art%C4%83

După această introducere las la latitudinea vizitatorilor să aprecieze obiectiv şi subiectiv :) ce reuşeşte Maria să realizeze din pasiune.

PS:
pentru că nu s-au mai deschis fotografiile expuse, iar eu nu ştiu cum să remediez,
colecţia poate fi văzută pe : www.mariahera.ro-evenimente.:)



















Aceste haine create şi realizate de Maria (fiica mea), fac parte din colecţia de licenţă întitulată:

ALTERNATIVE HANDMADE şi au fost prezentate la GALA UAD în CLUJ-NAPOCA.

Fotografiile au fost realizate de MIRCEA ROŞCA şi DANIEL ROBU.